text
„
„html
Pădurile există în multe forme diferite, dar toate sunt extrem de importante pentru viața de pe Pământ — inclusiv pentru oameni. Cu toate acestea, pe măsură ce defrișările continuă să reducă suprafețele împădurite din întreaga lume, aceste ecosisteme eminente sunt datoare unor vești bune.
Și un nou studiu oferă acest lucru: Folosind imagini prin satelit, oamenii de știință au descoperit că acoperirea forestieră globală este cu cel puțin 9% mai mare decât se credea anterior. Deoarece pădurile ajută la absorbția unei părți din emisiile de dioxid de carbon care conduc la schimbările climatice, acest lucru ar putea avea implicații importante pentru modelarea climatică. Mai pe larg, este și un memento util al cât de mult patrimoniu natural încă există pentru omenire pentru a fi protejat.
Publicat în revista Science, studiul evidențiază biomii de uscat — locuri în care precipitațiile sunt compensate de evaporarea de pe suprafețe și de transpirația plantelor, lăsând o cantitate redusă de apă disponibilă. Acesta oferă o nouă estimare a cât de multă pădure de uscat există pe Pământ, inclusiv 467 de milioane de hectare (1,1 miliarde de acri) de păduri de uscat „care nu au fost niciodată raportate anterior”.
Aceasta este o suprafață mai mare decât cea a bazinului Congo, care găzduiește a doua cea mai mare pădure tropicală de pe Pământ, și este aproximativ două treimi din mărimea Amazonului. Aceste păduri de uscat nou raportate sunt împrăștiate în întreaga lume, dar, luate împreună, aceasta este ca și cum ai descoperi un „al doilea Amazon”, după cum scrie Patrick Monahan în Science Magazine.
Ne uităm la pădure și nu vedem copacii
Deoarece Pământul are o suprafață vastă de acoperit, oamenii de știință utilizează adesea imagini prin satelit pentru a estima suprafața împădurită. Dar, așa cum explică coautorul studiului, Jean-François Bastin, într-o declarație, pădurile de uscat pot fi greu de găsit și de măsurat prin satelit.
„În primul rând, vegetația este destul de rară, astfel încât semnalul este adesea un amestec între vegetație și non-vegetație, cum ar fi solul sau chiar umbra copacilor”, spune Bastin, ecolog specializat în teledetecție la Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). „În al doilea rând, vegetația din zonele aride este destul de particulară. Pentru a se adapta la condițiile aride și, prin urmare, pentru a limita evapotranspirația, copacii sunt fără frunze cea mai mare parte a anului, ceea ce face dificilă detectarea cu abordări clasice de cartografiere.”
Deoarece biomii de uscat acoperă aproximativ 40 la sută din suprafața terestră a Pământului, această dificultate a fost o problemă importantă. Pentru a clarifica lucrurile, Bastin și colegii săi au obținut date prin satelit de înaltă rezoluție care prezintă peste 200.000 de parcele de teren din întreaga lume. În loc să se bazeze pe un algoritm pentru a determina care parcele se califică drept uscate, cercetătorii au făcut ei înșiși munca grea, identificând meticulos fiecare parcelă individuală.
Pădurile de uscat au fost subestimate în diverse părți ale Africii și Oceaniei, inclusiv Australia și diverse insule din Pacific, a constatat studiul. Multe dintre aceste zone au multă pădure deschisă, ceea ce — împreună cu particularitățile copacilor din zonele aride — le poate face mai greu de identificat în imaginile prin satelit decât baldachinele pădurilor mai dese și mai verzi.
Cercetătorii se îndoiesc că alte tipuri de păduri au fost subestimate în mod similar, menționând că cercetările anterioare au indicat deja faptul că pădurile de uscat reprezintă probabil cele mai mari discrepanțe în estimările acoperirii forestiere globale.
O pădure de luat în considerare
Concluziile noului studiu ar trebui să ofere oamenilor de știință o imagine mai clară a cât de mult dioxid de carbon absorb pădurile Pământului din atmosferă și, astfel, să clarifice cât de mult ne vor ajuta cu schimbările climatice în anii și deceniile următoare.
Pădurile singure nu ne pot salva de propriile emisii de gaze cu efect de seră, dar copacii lor care absorb carbonul sunt unii dintre cei mai buni aliați ai noștri în această luptă.
Multe păduri de uscat sunt, de asemenea, sanctuare pentru biodiversitate, așa că aceasta ar putea fi o veste bună și pentru lupta împotriva extincției în masă globale. În Hawaii, de exemplu, peste 40 de specii native de plante cresc în pădurile de uscat, inclusiv copacii pe cale de dispariție kauila, uhiuhi, koki‘o, ‘aiea și halapepe. Peste 25% din speciile de plante pe cale de dispariție din Hawaii se găsesc în pădurile de uscat, potrivit organizației non-profit Ka’ahahui ‘O Ka Nāhelehele, iar aceste ecosisteme adăpostesc și păsări rare, cum ar fi ‘amakih și palila, o pasăre cântătoare hawaiană pe cale de dispariție.
Și în timp ce multe păduri se confruntă cu presiunea oamenilor care ar dori să utilizeze spațiul pentru terenuri agricole, pășuni sau alte scopuri, Bastin subliniază că mediile aride ale pădurilor de uscat nu invită la același grad de concurență.
„Aceasta înseamnă că aceste zone prezintă oportunități excelente pentru refacerea pădurilor”, spune el. „Datele noastre vor ajuta aici la evaluarea zonelor potrivite pentru refacerea pădurilor, pentru a combate deșertificarea și, prin urmare, pentru a combate schimbările climatice.”
