Pădurile scufundate și subacvatice sunt formate din copaci care au fost inundați din cauza creșterii nivelului mării și care au fost conservați datorită temperaturilor scăzute ale apei. Acestea apar în întreaga lume și se formează adesea când un baraj este construit pe un râu, provocând acumularea apei și crearea unui lac peste păduri existente.
În ciuda aspectului lor „înecat”, nu toate pădurile sunt moarte. Unele conțin chiparoși sau mangrove ale căror rădăcini speciale le permit să respire și să supraviețuiască chiar și în apă. Aceste păduri subacvatice vii oferă habitate esențiale pentru fauna marină și absorb dioxidul de carbon, având un rol crucial în reglarea gazelor cu efect de seră.
Să explorăm 12 păduri scufundate fascinante și importante din lume.
Pădurea subacvatică (Alabama, SUA)
O pădure subacvatică antică plină de viață acvatică există în largul coastei statului Alabama. Aceasta se află la 60 de picioare sub apă, în Golful Mexic, fiind descoperită în urma uraganului Ivan din 2004, care a dezgropat-o. Se crede că pădurea a fost îngropată sub sedimente timp de mai mult de 60.000 de ani.
Când pădurea era tânără, nivelul mării era cu aproximativ 400 de picioare mai jos decât este astăzi. Acum, sub suprafață, viața acvatică prosperă. Mii de copaci sunt încă înrădăcinați acolo, oferind habitate unice și oportunități de hrănire pentru animale acvatice precum creveți mantis, crabi, anemone și numeroși pești. Pădurea, datând din milenii, poate oferi informații valoroase despre istoria regiunii, de la schimbările climatice până la tiparele de biodiversitate.
Lacul Bezid (România)
Regiunea Transilvaniei din România, cunoscută deja pentru poveștile sale misterioase, găzduiește un sat și o pădure scufundate în Lacul Bezid. Lacul s-a format în 1988, când a fost construit un baraj, iar orașul Bezid a fost inundat. Locuitorii au fost nevoiți să-și părăsească casele—aproximativ 100 de locuințe—care încă pot fi găsite pe fundul lacului, asemenea unui cimitir scufundat. Rămășițele copacilor încă se înalță deasupra suprafeței apei, împreună cu turnul unei biserici vechi.
Marea pădure marină africană (Africa de Sud)
Este posibil să recunoști Marea Pădure Marină Africană din documentarul Netflix „My Octopus Teacher” (2020), care urmărește un scafandru ce dezvoltă o legătură unică cu o caracatiță care îl primește în lumea ei subacvatică.
Aceasta este singura pădure de kelp gigant de bambus din lume, extinzându-se de la țărmurile orașului Cape Town până în Namibia, pe o distanță de peste 600 de mile. Aici au fost descoperite cele mai vechi dovezi arheologice de artă și știință.
Pe lângă sepii, caracatițe și stele marine colorate care trăiesc în această pădure, rechinii vizitează zona pentru a-și depune ouăle.
Lacul Periyar (India)
Butucii de copaci uscați care se ridică din Lacul Periyar din Kerala, India, au făcut odată parte dintr-o pădure vie. Lacul s-a format când barajul Mullaperiyar a fost construit în 1895, inundând pădurile dese și peisajul accidentat. Rezervorul, care are o suprafață de 10 mile pătrate, face acum parte dintr-o zonă protejată de 357 mile pătrate, care servește drept refugiu pentru elefanți și tigri. Această zonă protejată a fost numită oficial Parcul Național Periyar în 1982.
Clear Lake (Oregon)
Fluxurile de lavă din Munții High Cascades au barat râul McKenzie din Oregon acum aproximativ 3.000 de ani, păstrând pădurea neatinsă și creând Lacul Clear. Exploratorii care căutau o rută peste Cascades au descoperit lacul în 1859, fără să realizeze că un întreg ecosistem se afla chiar sub suprafața sa.
Lacul se află la o altitudine de peste 3.000 de picioare, iar temperatura sa este aproape de îngheț pe tot parcursul anului. În ciuda frigului, scafandrii vin în Pădurea Națională Willamette pentru a înota în acest lac printr-o pădure scufundată străveche.
Lacul Clear este alimentat în mare parte de izvoare subterane active, ceea ce îi oferă aspectul său limpede distinctiv. Apele sale cristaline permit observarea pădurii subacvatice de deasupra. Vizitatorii pot face caiac sau paddleboard pentru a se apropia de copacii uriași.
Lake Huron (Michigan, SUA)
La aproximativ două mile de țărmurile lacului Huron se află o pădure pietrificată, la 40 de picioare adâncime. Folosind datarea cu carbon, oamenii de știință au determinat că copacii au aproape 7.000 de ani. Copacii pietrificați au crescut inițial pe uscat, ceea ce sugerează că zona Marilor Lacuri avea un peisaj foarte diferit acum mii de ani.
De la descoperirea pădurii scufundate, cercetătorii au găsit dovezi ale unor tabere de vânătoare antice și cred că primii vânători puteau alerga și vâna pe terenul care acum este acoperit de apă. Zona este acum un loc popular pentru scufundări, atrăgând exploratori subacvatici din întreaga lume.
Lake Kaindy (Kazakhstan)
Lacul Kaindy are o lungime de 1.300 de picioare și este situat la aproximativ 6.600 de picioare deasupra nivelului mării, în Parcul Național Lacurile Kolsay, Kazahstan. Cutremurul Kebin din 1911 a declanșat o alunecare masivă de calcar, care a creat un baraj natural și a format lacul. Temperaturile scăzute ale apei au ajutat la conservarea pădurii sub suprafață.
Lacul este spectaculos, cu ape turcoaz vii prin care cresc trunchiuri subțiri și înalte de copaci. Copacii, din specia Picea schrenkiana, sunt conifere native munților Tien Shan și sunt numiți în mod obișnuit molizi Shrenk sau molizi asiatici.
Picea schrenkiana
Trunchiurile asemănătoare unor scobitori deasupra suprafeței apei par lipsite de viață, fiind expuse îndelung la elementele naturii. Sub apă, însă, este o altă poveste. Crengi și trunchiuri acoperite cu alge verzi pale creează o priveliște spectaculoasă. Lacul atrage vizitatori din întreaga lume care vin să se scufunde sau să vâslească în jurul său.
Caddo Lake (Texas, SUA)
La granița dintre Texas și Louisiana se află lacul Caddo, cu o suprafață de 25.400 de acri, care găzduiește cea mai mare pădure de chiparoși din lume. Geologii cred că lacul s-a format acum aproximativ o mie de ani, după ce un blocaj masiv de bușteni pe râul Red a creat un baraj și a inundat zona joasă.
Lacul Caddo este puțin adânc și vast, plin de chiparoși acoperiți cu mușchi spaniol. Acești copaci sunt vii și sănătoși, având rădăcini speciale numite pneumatofore, care ies deasupra apei pentru a capta oxigenul.
Zonele umede ale lacului Caddo găzduiesc un număr impresionant de plante și animale diverse. Zona oferă un habitat esențial pentru mai mult de 40 de specii native pe cale de dispariție, amenințate sau rare.
Kampong Phluk (Cambodgia)
Doar câteva mii de oameni locuiesc în Kampong Phluk, o colecție de trei sate plutitoare cunoscute pentru casele lor înalte pe piloni de lemn. Comunitatea este construită în luncile inundabile ale lacului Tonle Sap, într-o zonă înconjurată de o pădure de mangrove inundată. Aici, păsările acvatice, peștii, crocodilii, țestoasele și alte specii sălbatice prosperă.
În sezonul ploios, râul Mekong din apropiere se umple cu apă provenită din zăpezi topite și ploi musonice. Apa se revarsă în râul Tonle Sap, care alimentează lacul Tonle Sap, unde se află Kampong Phluk. La fel ca chiparoșii, mangrovele au canale naturale care ies din apă, permițându-le să respire în timp ce sunt scufundate.
Lacul Volta (Ghana)
De fapt, un rezervor, lacul Volta este unul dintre cele mai mari lacuri artificiale din lume, acoperind o suprafață de aproximativ 3.275 de mile pătrate. Aproximativ 78.000 de oameni au fost relocați și 120 de clădiri au fost distruse când zona a fost inundată odată cu finalizarea barajului Akosombo în 1965. Mii de stejari au rămas în picioare după inundație, iar mulți dintre ei încă se află, parțial fosilizați, aproape de suprafață.
Între 2018 și 2020, Autoritatea Maritimă din Ghana a raportat că a eliminat peste 21.000 de copaci scufundați pentru a îmbunătăți navigația pe rutele de transport. De asemenea, după incendiul de la catedrala Notre Dame din 15 aprilie 2019, organizația Kete Krachi Timber Recovery din Ghana a propus utilizarea copacilor din lac pentru restaurare. Conservatoriștii au respins ideea, afirmând că acești copaci reprezintă un habitat important pentru pești, inclusiv specii pe cale de dispariție.
Plaja Borth (Țara Galilor)
Vânturile aspre și valurile puternice care lovesc plaja din apropierea localității Ynylas, lângă Borth, în Țara Galilor, dezvăluie un secret vechi de o mie de ani: odată, aici era o pădure înfloritoare. Dovezile, inclusiv butuci de copaci uscați și turbă compactată, ies la suprafață după ce furtunile spulberă nisipul care le acoperea.
Pădurea pietrificată conține rămășițele unor stejari, pini, mesteceni, sălcii și aluni, conservate de condițiile anaerobe din turbă. Datarea cu radiocarbon sugerează că acești copaci au murit în jurul anului 1500 î.Hr.
Doggerland (Marea Britanie)
Doggerland este porțiunea acum scufundată de uscat care conecta odată Marea Britanie de Europa continentală. Oamenii de știință cred că o alunecare submarină de teren de pe coasta Norvegiei, cunoscută sub numele de Storegga Slide, a inundat zona de coastă în jurul anului 6200 î.Hr. Înainte de aceasta, Doggerland era format din păduri dese și mlaștini, fiind locuit de oameni din epoca mezolitică, care o foloseau ca teren de vânătoare sezonier.
Oamenii au fost nevoiți să părăsească zona treptat, pe măsură ce ghețarii și calotele de gheață începeau să se topească.
Dovezile despre Doggerland au fost descoperite pentru prima dată în prima jumătate a secolului al XX-lea, iar în anii 1990 pescarii au găsit colți de animale și unelte străvechi. Oamenii de știință și arheologii au explorat de atunci zona în detaliu, descoperind turbă și păduri fosilizate sub fundul mării.
