Există multă confuzie în jurul rolului jucat de ozon în schimbările climatice globale. Adesea întâlnesc studenți care confundă două probleme foarte distincte: gaura din stratul de ozon și gaze cu efect de seră-mediate schimbări climatice globale. Aceste două probleme nu sunt la fel de direct legate cum cred mulți. Dacă ozonul n-ar avea nicio legătură cu încălzirea globală, confuzia ar putea fi clarificată simplu și rapid, dar, din păcate, câteva subtilități importante complică realitatea acestor probleme importante.
Ce este ozonul?
Ozonul este o moleculă foarte simplă formată din trei atomi de oxigen (de aceea, O3). O concentrație relativ mare de aceste molecule de ozon plutește la 19-32 km deasupra suprafeței Pământului. Acest strat de ozon dispersat joacă un rol crucial pentru viața de pe planetă: absoarbe cea mai mare parte a razelor UV ale soarelui înainte de a ajunge la suprafață. Razele UV sunt dăunătoare plantelor și animalelor, deoarece provoacă perturbări grave în interiorul celulelor vii.
O recapitulare a problemei stratului de ozon
Faptul #1: Subțierea stratului de ozon nu duce la creșteri semnificative ale temperaturilor globale
Mai multe molecule create de om reprezintă o amenințare pentru stratul de ozon. Cel mai important, clorofluorocarburile (CFC-uri) au fost utilizate în frigidere, congelatoare, aparate de aer condiționat și ca propulsor în recipientele cu pulverizare. Utilitatea CFC-urilor derivă parțial din cât de stabile sunt, dar această calitate le permite, de asemenea, să reziste călătoriei atmosferice lungi până la stratul de ozon. Odată ajunse acolo, CFC-urile interacționează cu moleculele de ozon, descompunându-le. Când cantități suficiente de ozon au fost distruse, zona cu concentrație scăzută este adesea numită „gaură” în stratul de ozon, cu o radiație UV crescută ajungând la suprafața de dedesubt. Protocolul de la Montreal din 1989 a eliminat cu succes producția și utilizarea CFC-urilor. Sunt aceste găuri din stratul de ozon principalul factor responsabil pentru încălzirea globală? Răspunsul scurt este nu.
Moleculele care distrug ozonul joacă un rol în schimbările climatice
Faptul #2: Substanțele chimice care epuizează ozonul acționează și ca gaze cu efect de seră.
Povestea nu se termină aici. Aceleași substanțe chimice care descompun moleculele de ozon sunt și gaze cu efect de seră. Din păcate, această trăsătură nu este o caracteristică exclusivă a CFC-urilor: multe dintre alternativele la CFC-uri, prietenoase cu ozonul, sunt ele însele gaze cu efect de seră. Familia extinsă de substanțe chimice din care face parte CFC, halocarburile, poate fi învinovățită pentru aproximativ 14% din efectele de încălzire datorate gazelor cu efect de seră, în spatele dioxidului de carbon și metanului.
La altitudini joase, ozonul este o fiară diferită
Faptul #3: Aproape de suprafața Pământului, ozonul este un poluant și un gaz cu efect de seră.
Până în acest punct, povestea a fost relativ simplă: ozonul este bun, halocarburile sunt rele, CFC-urile sunt cele mai rele. Din păcate, imaginea este mai complexă. Când apare în troposferă (partea inferioară a atmosferei – aproximativ sub limita de 16 km), ozonul este un poluant. Când oxizii de azot și alte gaze din combustibili fosili sunt eliberați de mașini, camioane și centrale electrice, aceștia interacționează cu lumina soarelui și formează ozon la nivel scăzut, o componentă importantă a smogului. Acest poluant se găsește în concentrații mari în zonele cu trafic intens de vehicule și poate provoca probleme respiratorii răspândite, agravând astmul și facilitând infecțiile tractului respirator. Ozonul din zonele agricole reduce creșterea vegetației și afectează randamentele. În final, ozonul la nivel scăzut acționează ca un gaz cu efect de seră puternic, deși mult mai scurt în viață decât dioxidul de carbon.
