Există o întreagă categorie de design urban pe care Jim Kunstler a numit-o „mâinele de ieri”, acele imagini grandioase din trecut care preziceau cum vom trăi în viitor. Am sugerat ca tinerii de la Y Combinator care acum încearcă să reinventeze orașul ar trebui să arunce o privire și le-am făcut o prezentare.
Majoritatea dintre ele privesc de jos în sus și unele chiar pun drumuri pe acoperișurile clădirilor, dar Matt Novak de la Paleofuture, care colecționează astfel de materiale dintotdeauna, prezintă unul pe care nu l-am mai văzut până acum, care inversează perspectiva.
Louis Biedermann via Paleofuture/viaÎn acest oraș al viitorului, toate clădirile au aceeași înălțime și toate acoperișurile lor sunt conectate prin poduri mari într-un singur acoperiș verde gigantic, plin de utilizări publice precum grădini, pavilioane pentru orchestră și teatre în aer liber, „toate simboluri ale binelui public, mai degrabă decât spații privatizate; o idee care, probabil, este străină multora dintre noi în această eră a lăcomiei și a răutății.”
Matt scrie:
Într-adevăr, planificarea este foarte europeană; conform textului din articolul sursă, „În Europa, de regulă, oamenii nu călătoresc la și de la serviciu, petrecând în medie între 15 minute și o oră pentru aceasta. De obicei, locuiesc lângă locul de muncă și adesea chiar deasupra lor.” Astfel, orașul viitorului este conceput astfel încât toată lumea să poată merge pe jos (sau să ia un lift) de la birourile de la nivelurile inferioare la apartamentele de deasupra și să reducă timpul de navetă. „Avantajele acestui plan sunt atât de mari încât este surprinzător că ideea nu a fost încă încercată la scară largă.”
Louis Biedermann via Paleofuture/via
Acoperișul include, de asemenea, o „școală în aer liber”, care a fost de fapt denumirea unei importante mișcări europene educaționale și de sănătate din perioada postbelică; așa cum am menționat în seria noastră despre case sănătoase, oamenii credeau că lumina soarelui și aerul proaspăt erau cele mai bune prescripții pentru prevenirea bolilor. Pare ciudat să o plasezi chiar lângă locurile de parcare pentru mașinile zburătoare; asta pare a fi un accident iminent.
© Beaudouin și Lods
Școala mea preferată în aer liber este cea din Suresnes, proiectată de Eugène Beaudouin și Marcel Lods împreună cu Jean Prouve; voi reveni cu o postare despre acest concept de îndată ce îmi voi găsi vechile diapozitive.
Popular Science 1925/Domeniu Public
Viziunea lui Louis Biedermann cu acoperișul verde are de fapt mult mai mult sens în comparație cu această versiunea Popular Science. Dacă toată lumina și aerul proaspăt sunt sus, de ce să nu punem și oamenii acolo? Acoperișuri verzi pentru toată lumea, nu doar ca spații privatizate pentru cei care își permit penthouse-uri.
