Specialista în design și arhitectură Allison Arieff s-a plâns odată de designul clădirilor educaționale din SUA:
Lucrurile se fac foarte diferit în Franța, unde aproape toate clădirile publice sunt supuse unor concursuri publice și adesea rezultă în clădiri foarte frumoase, precum școala primară Simone de Beauvoir din Drancy, o suburbie a Parisului. Proiectată de Bond Society, o firmă tânără fondată de Christelle Gautreau și Stéphanie Morio, care spun că sunt „conștiente de urgența ecologică, insistăm asupra sustenabilității și utilizării raționale a materialelor, naturale, din surse bio sau din reutilizare.” Ei fac echipă cu Daudré-Vignier & Associés, cu 25 de ani de experiență. De-a lungul anilor am văzut mulți tineri arhitecți talentați să-și înceapă cariera, prin concursuri și apoi prin colaborarea cu firme mai experimentate.
Etajele superioare sunt construite din lemn, ceea ce arhitecții au justificat în următoarele moduri:
- Construcția din lemn ajută la dezvoltarea sectorului forestier și constituie o alternativă relevantă la o structură integral din beton.
- Calitatea mediului și interes ecologic: lemnul este un material biologic regenerabil, iar lemnul absoarbe cantități semnificative de dioxid de carbon în celulele sale, contribuind astfel la reducerea efectului de seră. De asemenea, este eficient din punct de vedere energetic în timpul instalării.
- Prefabricarea în sector uscat: viteză și precizie.
Iată clasa finisată cu grinzile și coloanele încă expuse, dar tavanul și iluminatul adăugate între grinzi.
Totul pe partea dinspre curte este deschis și vitrat, cu o copertină mare, curbată, care le leagă. „Parterul școlii, în mare parte vitrat, formează un «centru de viață». Este un loc de educație, viață socială și interacțiuni, extinzând spațiul dincolo de simpla sa funcție de învățare.”
Lucrurile sunt atât de diferite în Franța. Imaginați-vă o școală nord-americană numită după cineva ca Simone De Beauvoir, autoarea cărții „Al doilea sex,” descrisă ca fiind „o analiză detaliată a oprimării femeilor și un tratat fundamental al feminismului contemporan” și care a avut o viață personală foarte publică și scandaloasă.
Imaginați-vă concursuri de design pentru fiecare școală, unde tinerii arhitecți au ocazia să fie recunoscuți și unde fiecare clădire nu este atribuită echipei de proiectare-execuție cu cel mai mic preț.
Imaginați-vă fațade din sticlă de la podea la tavan în loc de beton antiglonț și vestibule securizate. Unde arhitecții pot spune că „cerințele de utilizare și de mediu prevalează în design, care este destinat să fie propice unui mediu de studiu” în loc să fie o fortăreață fără ferestre.
Este cu adevărat o lume diferită.
