Scopul este de a evidenția abundența care există deja în jurul nostru.
Au trecut patru ani de când am citit despre anul fără cumpărături al lui Michelle McGagh. Jurnalista financiară britanică s-a angajat într-o provocare de a nu cumpăra nimic după ce și-a dat seama că nu era bună la gestionarea propriilor bani. S-a dovedit a fi una dintre cele mai grele, dar și cele mai educative experiențe din viața ei.
În 2017 am dat peste manifestul anti-consum al artistei din Toronto, Sarah Lazarovic, „O grămadă de lucruri drăguțe pe care nu le-am cumpărat”. În el, a ilustrat obiectele pe care și le-ar fi cumpărat, dacă nu s-ar fi angajat la un an fără cumpărături. Ceea ce a descoperit a fost că încă se bucura de obiecte în timp ce le picta, fără a fi nevoită să le dețină personal.
Doi ani mai târziu am citit despre autoarea americană Ann Patchett, care făcea un an fără cumpărături. Ea a scris despre asta în New York Times, descriind regulile pe care și le-a stabilit și care „nu erau atât de draconice încât să renunț în februarie”. Planul ei, care nu era la fel de extrem ca al lui McGagh, mi s-a părut mai realizabil.
După cum puteți vedea, poveștile s-au adunat, alături de o presiune autoimpusă considerabilă de a face ceva similar. (M-am săturat de provocări fără șampon.) Mi-am dorit adesea să pot aduna forța și angajamentul necesare pentru a duce la bun sfârșit o provocare fără cumpărături, dar ca cineva care are deja o garderobă foarte restrânsă, minimalistă, acest lucru este descurajant: Când am nevoie de ceva, de obicei chiar am nevoie de acel lucru. Aș urî să fiu într-o situație în care nu îmi pot înlocui singura pereche de blugi pentru că s-a uzat. Toate hainele mele încap într-o comodă cu patru sertare și într-o bară de dulap lungă de 60 de centimetri, așa că nu am exact grămezi de haine pe care să le ‘redescopăr’ sau pe care să mă bazez în caz de urgență.
Așa că am găsit un compromis. Nu voi cumpăra nimic nou-nouț pe tot parcursul anului 2020. Aceasta include îmbrăcăminte, încălțăminte, genți, poșete, bijuterii, haine de exterior, costume de baie, haine de sport și accesorii. Se va extinde la cărți, cadouri, mobilier și decorațiuni pentru casă, echipament sportiv de exterior și tehnologie. (Sper din suflet ca MacBook Air-ul meu de 8 ani să mai supraviețuiască un an.) Provocarea fără nimic nou nu va include lenjeria intimă și șosetele, dar voi evita înlocuirea acestora decât dacă este absolut necesar.
Plănuiesc să îmi includ copiii în provocare pe cât posibil. Deja cumpăr majoritatea hainelor și jucăriilor lor la mâna a doua, dar ocazional au nevoie de ceva urgent pe care nu îl găsesc la magazinul second-hand. În aceste cazuri rare va trebui să cumpăr nou, dar voi nota totul și voi raporta despre acest aspect.
Dacă am nevoie de rechizite de birou, produse de îngrijire a pielii și a părului, machiaj de bază sau baterii, mă voi asigura că am consumat ce am deja înainte de a cumpăra nou. Dar pentru că am făcut multiple curățări de gospodărie inspirate de Kondo de-a lungul anilor, știu că nu am grămezi de bunuri neatinse ascunse pe undeva, așa cum a descris Patchett:
La fel ca Patchett, îmi voi permite flori proaspete ocazional și orice de la un magazin alimentar (în limite rezonabile – evident, nu hainele). Mâncarea și băutura, precum și călătoriile ocazionale vor fi sursele mele de plăcere, nu cumpărăturile.
Într-un fel, nu văd acest lucru ca pe o provocare uriașă. Tot materialul meu de lectură provine deja de la bibliotecă, majoritatea hainelor familiei noastre sunt de la magazinul local second-hand și locuiesc într-un orășel unde există puțină tentație de a face cumpărături. Nici nu aș spune că am un obicei de cumpărături pe care trebuie să-l rup; bănuiesc că am adăugat mai puțin de 10 articole de îmbrăcăminte noi în garderoba mea anul trecut. Dar lucrurile se schimbă atunci când o regulă este brusc în vigoare. Va fi interesant să văd cum mă voi simți când va apărea impulsul de a obține ceva nou și frumos, dar nu mă voi putea răsfăța.
Cumpărarea cadourilor va fi o provocare, necesitând organizare și prevedere, dar există o cantitate surprinzătoare de lucruri noi și de înaltă calitate la magazinele second-hand, iar familia mea extinsă este un grup econom și înțelegător. Probabil că se vor alătura unei Crăciunuri bazate pe lucruri folosite anul viitor.
Care este scopul? Să îmi demonstrez – și să le arăt cititorilor – câtă abundență există în lumea din jurul nostru și că ne putem satisface nevoile individuale fără a folosi mai multe resurse. Rămâneți pe fază pentru actualizări!
