De la gigantica mașină de absorbție a carbonului de la Climeworks (care întâmplător este mult prea mică) până la faptul că mașinile electrice sunt încă în mare parte mașini, ne-am obișnuit cu „soluții” climatice mult-lăudate care, la o analiză mai atentă, nu sunt chiar atât de revoluționare pe cât par. Totuși, începem să ne dăm seama și că, de fapt, nu a existat niciodată o singură soluție.
Cu o criză atât de complexă, multifacetică și insolubilă precum cea cu care ne confruntăm, ideea unei soluții unice – sau chiar a unui set relativ larg de soluții tehnologice – este un scenariu improbabil odată ce începi să te gândești cu adevărat la el.
Acest lucru creează o dilemă dificilă pentru cei din domeniul climatic. Pe de o parte, trebuie să recunoaștem că niciodată un singur lucru nu ne-ar fi salvat. Și trebuie să acceptăm că soluțiile – chiar și cele parțiale și imperfecte – pot fi importante în a ne mișca în direcția corectă. De aceea, de exemplu, am fost reticent să mă alătur altora în respingerea totală a conceptelor precum net-zero – sugerând în schimb ca __PLACE_OLDER_ID_3__să analizăm detaliile__END_PLACEHOLDER__ și să învățăm să diferențiem între planurile credibile și cele mai puțin credibile. Și de aceea, atunci când unii discreditează soluțiile bazate pe sol, precum agricultura regenerativă, prefer să vorbesc despre modalități de a măsurăm contribuțiile lor – în loc să le resping complet.
Pe de altă parte (există întotdeauna o altă parte), trebuie să evităm capcana de a permite soluțiilor imperfecte sau incrementale să ne tempereze cerințele pentru o schimbare mai ambițioasă. Atunci când Shell Oil începe să vorbească despre ambițiile sale de net-zero, de exemplu, ar trebui să fim cu toții conștienți, cu durere, că aceasta este o tactică de amânare și negare. Este ușor să promiți schimbări radicale dacă acea schimbare este la multe decenii distanță – mai ales dacă intervalul de timp permite pensionarea la momentul potrivit a directorilor actuali și încasarea profiturilor de către investitorii majori.
O parte din dificultate constă în a învăța să acceptăm nuanțele – și să depășim ideea că trebuie să judecăm fiecare program, acțiune sau invenție ca fiind în întregime bună sau în întregime rea. Jurnalista și gazda de podcast Amy Westervelt mi-a subliniat acest aspect discutând despre investițiile companiilor petroliere în stații de încărcare pentru vehicule electrice cu ceva timp în urmă:
„Orice progres este bun, dar asta nu înseamnă că fiecare mic lucru ar trebui aplaudat. Poate fi bun fără a fi lăudat sau exagerat, mai ales atunci când acești pași sunt făcuți cu decenii mai târziu decât ar fi trebuit. Mai multe stații de încărcare sunt grozave, dar asta nu înseamnă că Shell nu ar trebui presat să renunțe mai mult la combustibilii fosili sau să fie tras la răspundere pentru întârzierea acțiunii climatice în beneficiul propriului profit.”
Așadar, fie că este vorba de avioanele electrice sau biocharul, cultivarea algelor sau bovine cu emisii mai mici de metan, amintiți-vă că este posibil ca o tehnologie sau o practică să fie atât un pas în direcția corectă, cât și insuficientă pentru a ajunge acolo unde trebuie. Și în loc să ne aruncăm în a o lăuda sau a o respinge categoric, ar fi mai bine să ne punem câteva întrebări simple:
- Cât de mare poate fi contribuția sa?
- Cât de repede poate ajunge la o scară suficientă pentru a avea un impact real?
- Cât va costa și cum altfel am putea folosi acele resurse?
- Cine beneficiază de adoptarea la scară largă?
Răspunsurile la aceste întrebări nu vor fi întotdeauna clare. Totuși, ele vor oferi o perspectivă asupra exact cât de mult ar trebui să ne bazăm pe o singură idee sau concept în tranziția noastră către o societate cu emisii reduse de carbon. Dacă aveți îndoieli, Project Drawdown oferă o prezentare fantastică și câteva cifre concrete pentru multe dintre cele mai lăudate soluții la criză. Chiar și o lectură superficială a site-ului vă va spune că nu există o singură soluție, nicio baghetă magică, dar că există multe lucruri care ne pot mișca în direcția corectă.
Trebuie doar să prioritizăm. Apoi, trebuie să acționăm.
