Au trecut aproape douăzeci de ani de când principalii producători de ciocolată au semnat un acord pentru a eradica munca copiilor în 2001. Nu numai că nu au reușit să respecte termenul limită inițial din 2005 după ce s-au angajat să atingă acest obiectiv fără supraveghere guvernamentală, dar acum un obiectiv revizuit prevede că speră să elimine doar 70 la sută din munca copiilor până în 2020 – o reducere dezamăgitoare a ambițiilor lor.
Munca copiilor continuă să fie o problemă gravă în plantațiile de cacao din Africa de Vest, regiune care produce două treimi din cacaoa mondială. Este atât de răspândită încât reporteri de la Washington Post care au petrecut o lună călătorind prin Coasta de Fildeș la începutul acestui an, vorbind cu copii muncitori în ferme și proprietari de ferme pe parcurs, au declarat că „șansele ca o tabletă de ciocolată cumpărată în Statele Unite să fie produsul muncii copiilor sunt considerabile.”
Întrebarea „de ce” este evident complexă. Analizând de ce eforturile de reducere a muncii copiilor au eșuat până acum, criticii spun că eforturile au fost „blocate de indecizie și angajament financiar insuficient”. De exemplu, industria cacao obține anual vânzări de aproximativ 103 miliarde de dolari și totuși a investit o sumă infimă de 150 de milioane de dolari în 18 ani pentru a rezolva problema muncii copiilor.
Potrivit lui Antonie Fountain, director executiv al Voice Network, un grup care lucrează pentru a pune capăt muncii copiilor în industria cacao:
O problemă și mai mare este sărăcia cruntă care afectează națiunile cultivatoare de cacao precum Ghana și Coasta de Fildeș. Cu majoritatea fermierilor obținând un venit anual de aproximativ 1.900 de dolari pe ferme mici de sub 4 hectare, și cu rate de alfabetizare sub 44 la sută, este extrem de dificil să îți permiți școlarizarea copiilor și mult mai ușor să îi pui la muncă.
Alți copii muncitori provin din țări vecine precum Burkina Faso și Mali, care sunt chiar mai afectate de sărăcie decât Coasta de Fildeș. Potrivit raportului Washington Post: „Cel puțin 16.000 de copii, și probabil mult mai mulți, sunt forțați să lucreze în fermele de cacao din Africa de Vest de persoane altele decât părinții lor.”
Există o soluție?
Certificările terțe, precum Rainforest Alliance și Fairtrade, sunt considerate o alegere bună, deoarece stabilesc standarde pentru salarii, condiții de muncă și gestionare a mediului care sunt mai ridicate decât media. Cu toate acestea, ele nu pot garanta întotdeauna că nu a fost utilizată munca copiilor. Inspecțiile sunt rare, planificate în avans (permițând fermierilor să trimită copiii departe) și au loc doar pe o zecime din fermele certificate.
Chiar și Bryan Lew, CEO al Fairtrade America, a recunoscut că nu este o soluție perfectă: „Munca copiilor în industria cacao va continua să fie o luptă atâta timp cât vom continua să plătim fermierilor o fracțiune din costul producției durabile.”
Dar poate acolo se află cheia. Prețuri mai mari pentru cacao ar permite fermierilor să renunțe la copiii muncitori și să amelioreze o parte din sărăcia care stă la baza acestei probleme.
Recent, Coasta de Fildeș și Ghana au anunțat că vor crește împreună prețul cacao cu aproximativ 10 la sută, la 2.600 de dolari pe tonă. Un reprezentant al consiliului pentru cacao din Coasta de Fildeș a declarat pentru Post că scopul este de a proteja familiile vulnerabile de prețurile fluctuante ale materiilor prime și de a aborda sărăcia, motiv pentru care „unii părinți consideră dificil să își trimită copiii la școală”. Dacă această creștere se traduce efectiv în bani în plus în buzunarele fermierilor, atunci este un lucru bun, dar sunt necesare mai multe detalii înainte să sărbătorim, la fel ca și garanții că acest lucru nu va duce la defrișări suplimentare.
Între timp, ce ar trebui să facă un consumator? Concluzia este: plătiți mai mult pentru ciocolată. (Acest lucru are și beneficiul suplimentar de a ajuta să mențină fermierii în industrie, în loc să își abandoneze plantațiile de cacao pline de datorii pentru culturi mai profitabile precum uleiul de palmier.) Căutați certificări deoarece, cel puțin, acest lucru semnalează companiilor că etica contează și că oamenii sunt dispuși să plătească mai mult pentru promisiunea ei (chiar dacă nu se materializează la fel de perfect pe cât ne-am dori).
Paul Schoenmakers, un director executiv la compania olandeză Tony’s Chocolonely, care alege să plătească un premium impresionant de 40% pentru cacaoa sa, în efortul de a oferi un salariu decent fermierilor, a rezumat cel mai bine situația pentru reporterii Post: „Este o nebunie absolută ca pentru un cadou de care nimeni nu are cu adevărat nevoie, atâția oameni să sufere.” Țineți cont de acest lucru data viitoare când aveți o poftă și nu ezitați să dați bani în plus pentru o tabletă mai bună.
