Dacă v-ați îngrijorat vreodată că am rezolvat toate misterele naturii, nu vă temeți. Cascada Devil’s Kettle din Minnesota a pus în dificultate excursioniștii și geologii de generații. La cascadă, de-a lungul țărmului nordic al lacului Superior, un râu se bifurcă la o formațiune stâncoasă. În timp ce o parte se prăbușește pe o pantă de piatră cu două trepte și continuă ca o cascadă normală, cealaltă parte dispare într-o gaură adâncă și dispare – aparent pentru totdeauna.
Ce se întâmplă?
La câțiva kilometri sud de granița SUA-Canada, râul Brule curge prin Parcul Național Judge C. R. Magney din Minnesota, unde cade 243,84 metri pe o distanță de 12,87 km, creând mai multe cascade. La 2,4 km nord de țărmul lacului Superior, un nod gros de rocă riolitică (echivalentul magmatic al granitului) iese în evidență, împărțind râul dramatic la creasta cascadei. Spre est, o cascadă tradițională își sapă o cale în jos, dar spre vest, o enigmă geologică așteaptă vizitatorii. O groapă gigantică, Cascada Devil’s Kettle, înghite jumătate din Brule și, până de curând, nimeni nu știa unde duce.
Consensul este că trebuie să existe un punct de ieșire undeva sub lacul Superior, dar de-a lungul anilor, cercetătorii și cei curioși au turnat colorant, bile de ping-pong, indicatoare rutiere, chiar și bușteni în groapă, apoi au supravegheat lacul pentru orice semn al acestora. Până acum, nu a fost găsit nimic. Un bărbat chiar a coborât în rapel 7,92 metri în gaură și, potrivit relatărilor, nu a putut vedea fundul.
Și această situație deconcertantă devine și mai ciudată atunci când geologii încep să explice Cascada Devil’s Kettle. Luați în considerare, de exemplu, cantitatea enormă de apă care se varsă în groapă în fiecare minut din fiecare zi. În timp ce noțiunea unui fel de râu subteran vast este un dispozitiv interesant în filme, realitatea este că astfel de peșteri adânci sunt rare și se formează doar în roci moi precum calcarul. Nordul Minnesotei, așa cum vor spune geologii, este construit din lucruri mai puternice – granit solid.
În rocile mai dure, precum riolitul și bazaltele locale, acțiunea tectonică poate uneori zdrobi straturile de rocă subterană, creând un mediu mult mai permeabil pentru apă. Din păcate, nu există dovezi ale unei falii în zonă și, chiar dacă ar exista, este puțin probabil ca groapa să poată continua să dreneze Brule la nesfârșit. Furtunile și eroziunea trimit resturi, uneori la fel de mari ca bolovani și copaci, peste cascadă și în groapă – dacă ruta de drenaj ar fi, de fapt, un pat de pietriș subteran, la un moment dat s-ar înfunda.
O altă idee este că, în urmă cu milioane de ani, s-ar fi putut forma un tub de lavă gol sub cascadă, în stratul subteran de bazalt. De-a lungul timpului, teoria susține că apa care cade a erodat suprafața riolitică și a pătruns direct în vechiul tub de lavă, oferind acces larg la fundul lacului Superior. Din nou, există probleme cu această teorie, în principal faptul că bazaltul local este un tip cunoscut sub numele de bazalt de inundație, care se răspândește ca o foaie plată atunci când lava antică a ieșit la suprafață din fisuri în pământ. Tuburile de lavă se formează în bazaltul care curge pe versanții vulcanilor și, chiar dacă geologia din nordul Minnesotei ar fi creat cumva o excepție de la această regulă, nu au fost găsite niciodată tuburi de lavă în niciuna dintre sutele de paturi de bazalt expuse din zonă.
„Oamenii credeau că poate ajunge în Canada, pentru că nu ești foarte departe de Canada, sau că ajunge în lacul Superior și iese la suprafață ca un izvor submarin”, a declarat Jeff Green, hidrolog cartograf al rezervațiilor de apă din DNR, podcastului Motherboard „Science Solved It.” „Existau diverse teorii de acest gen, că apa părăsea râul. Asta era cheia – că jumătate din debitul râului părăsea râul.”
Deci, unde dispare apa?
În februarie 2017, Departamentul de Resurse Naturale din Minnesota a declarat că apa care dispare în stâncă la Cascada Devil’s Kettle reapare în pârâul de sub cascadă. Hidrologii au comparat cantitatea de apă care curge deasupra cascadei cu cantitatea care curge dedesubt pentru a vedea dacă o parte din apă se pierde undeva între cele două locații.
În toamna anului 2016, rapoartele DNR arată că hidrologii au măsurat debitul apei deasupra Cascădei Devil’s Kettle la 346,76 metri cubi pe secundă, în timp ce la câteva sute de metri sub cascadă, apa curgea cu un debit de 341,76 metri cubi pe secundă.
„În domeniul măsurării debitului râurilor, aceste două numere sunt în esență aceleași și se încadrează în toleranțele echipamentului”, a declarat Green într-o declarație. „Măsurătorile nu arată nicio pierdere de apă sub groapă, așa că confirmă că apa reapare în pârâul de dedesubt.”
Pentru a-și confirma teoria, cercetătorii intenționează să efectueze o urmă de colorant în toamna anului 2017, într-o perioadă de debit scăzut al apei. Vor turna un colorant pe bază vegetală în groapă și vor observa unde reapare apa. Acesta este un colorant fluorescent, biodegradabil, vizibil la 10 părți pe miliard, așa că hidrologii vor utiliza doar câțiva litri.
„Ceea ce credem că se întâmplă este că apa intră în groapă și iese la suprafață destul de aproape imediat în aval de cascadă”, a declarat Green pentru MPR News.
În ceea ce privește obiectele dispărute care nu reapar niciodată? Green spune că nu există niciun mister în asta. Explicația este forța apei și dinamica fluidelor. „Bazinul de la baza gropii este un sistem incredibil de puternic de curenți de recirculare, capabil să dezintegreze materialul și să îl țină sub apă până când iese la suprafață la un moment dat în aval.” Bilele de ping-pong sau alte materiale nu ar putea rezista la o astfel de presiune.
Green admite că, dacă colorantul este găsit sub cascadă, așa cum suspectează oamenii de știință, atunci o mare parte din misterul Cascădei Devil’s Kettle va dispărea. „Există un pic din asta”, a spus el, „pe care oamenii nu vor mai sta și se vor întreba. Dar va rămâne în continuare un loc fascinant și un loc frumos.”
Mister sau nu, aceste cascade sunt obligatorii dacă vă aflați în apropiere de Grand Marais, Minnesota. De la parcare, este o drumeție de 2,4 km care include 200 de trepte, așa că asigurați-vă că vă îmbrăcați corespunzător.
