Microplasticele ‘se învârt’ în jurul globului prin atmosferă, arată un studiu

Din cele mai adânci părți ale oceanului până la înălțimile Muntelui Everest, microplasticele sunt peste tot. 

Sunt atât de omniprezente încât acum „se învârt în jurul globului” prin atmosfera Pământului în același mod în care o fac substanțele chimice precum carbonul sau azotul, potrivit unui nou studiu publicat luna aceasta în Proceedings of the National Academy of Sciences.

„Cantitatea de plastic gestionat necorespunzător din mediu crește într-un ritm incredibil”, a declarat coautorul studiului și Profesorul Irving Porter Church de Inginerie la Departamentul de Științe ale Pământului și Atmosferice al Universității Cornell, Natalie Mahowald, pentru PlanetaNoastra. „La fel ca dioxidul de carbon din atmosferă, asistăm la o acumulare de microplastice.”

De la date la modele

Pentru a rezolva o problemă, trebuie mai întâi să o înțelegi. Noul studiu avansează acest obiectiv fiind al doilea care modelează modul în care microplasticele circulă prin atmosferă și primul care face acest lucru luând în considerare multiple surse. 

Cercetarea se bazează pe un set de date publicat anul trecut în Science despre poluarea cu microplastice găsită în zonele protejate din vestul Statelor Unite. Acel studiu, condus de profesorul asistent Janice Brahney de la Departamentul de Științe ale Bazina Hidrografică din cadrul Universității Utah State, a examinat microplasticele depuse atât de vânt (condiții uscate), cât și de ploaie (condiții umede).

A constatat că plasticul care a căzut cu ploaia provenea mai probabil din orașe, sol și apă, în timp ce plasticul purtat de vânt călătorise mai probabil pe distanțe lungi. A estimat, de asemenea, că microplasticele cădeau pe zonele protejate din sudul și centrul vestului S.U.A. la o rată de peste 1.000 de tone metrice pe an.

Acel studiu, a declarat Brahney pentru PlanetaNoastra, a fost „forța motrice” din spatele lucrării de luna aceasta, pe care Brahney a și co-scris-o. 

„După ce am înțeles cât plastic era depozitat (umed sau uscat) și care erau zonele sursă probabile, am vrut să vedem dacă am putea folosi un model pentru a limita ce tipuri de peisaj contribuiau cel mai mult la încărcăturile atmosferice”, explică Brahney.

Brahney, Mahowald și echipa lor au elaborat cinci ipoteze privind sursele de plastic atmosferic și apoi le-au testat pe baza setului de date din 2020 și a unui model. 

Înțelegerea ciclului plasticului

Plasticul care ajunge în atmosferă nu este emis direct din gropile de gunoi și din coșurile de gunoi, au explicat cercetătorii de la Universitatea Utah State. În schimb, deșeurile se degradează în timp și ajung în diverse locații diferite care apoi îl alimentează în aer. Este ceea ce cercetătorii numesc „poluare cu plastic vechi”.

Studiul a identificat trei surse cheie de plastic secundar:

1. Drumuri: Drumurile au fost responsabile pentru 84% din plasticul găsit în setul de date din vestul S.U.A. Plasticul este probabil sfărâmat de traficul vehiculelor și trimis în aer de mișcarea anvelopelor.
2. Oceanul: Oceanul a fost sursa a 11% din plasticul găsit în setul de date. Cele 8 milioane de tone metrice de plastic care intră anual în oceanele lumii sunt probabil amestecate și aruncate în aer de acțiunea vântului și a valurilor.
3. Sol agricol: Praful de sol a depus 5% din plasticul din setul de date. Acest lucru se datorează probabil faptului că microplasticele care ajung în apele uzate scapă celor mai multe sisteme de filtrare și ajung în sol atunci când acea apă este inclusă în îngrăminte. 

Odată lansate, microplasticele pot dura în atmosferă de la câteva ore la câteva zile, a declarat Mahowald pentru PlanetaNoastra. Asta este suficient timp pentru a traversa un continent, a declarat ea Universității Utah State.

Studiul a modelat, de asemenea, modul în care atmosfera mișcă plasticul în jurul globului. A constatat că plasticul este cel mai probabil să fie depus deasupra Oceanului Pacific și a Mării Mediterane. Cu toate acestea, continentele primesc mai mult plastic atmosferic din oceane decât depun în ele.

Există concentrații mari de plastic provenit de pe uscat în Statele Unite, Europa, Orientul Mijlociu, India și Asia de Est, în timp ce plasticul provenit din ocean este proeminent de-a lungul coastei Pacificului din S.U.A., în Marea Mediterană și în sudul Australiei. Praful agricol este o sursă comună de plastic în Africa de Nord și Eurasia. 

Mai multe întrebări decât răspunsuri 

Deși studiul este un prim pas important, este doar începutul înțelegerii ciclului plasticului atmosferic. 

„Întrucât nu știm aproape nimic despre microplastice, acest studiu ridică de fapt mai multe întrebări decât oferă răspunsuri, dar nici măcar nu știam să punem întrebările înainte!”, a declarat Mahowald pentru PlanetaNoastra. 

Una dintre aceste întrebări este exact de unde provine inițial plasticul trimis în atmosferă de drumuri, valuri și praf. 

O alta este ce fac toate aceste microplastice care circulă în atmosferă mediului și nouă.

„Microplasticele nu sunt bine înțelese, dar credem că ar putea afecta sănătatea umană și ecosistemele”, explică Mahowald. „În timp ce se află în atmosferă, ar putea servi ca nuclee de gheață, ar putea reflecta sau absorbi radiația incidentă sau emisă și ar putea schimba albedo-ul zăpezii și al gheții. De asemenea, ar putea schimba chimia atmosferică. Nu le înțelegem și ar trebui să studiem mai mult aceste posibilități.”

Studiul lui Mahowald și Brahney nu este primul care arată că microplasticele ajung în aer. Cercetătorii de la Universitatea din Strathclyde, Steve Allen și Deonie Allen, au co-scris un studiu anul trecut care a constatat că microplasticele se transferau din ocean în atmosferă prin briza mării. 

„Nu există nicio îndoială că plasticul circulă prin atmosferă, în și din ocean și către și de pe uscat”, au declarat aceștia pentru PlanetaNoastra într-un email. „Adevărata provocare este să aflăm cât și unde sunt punctele în care putem încerca să îl oprim.”

Ei cred că modelarea noului studiu a făcut o „treabă destul de bună” în urmărirea plasticului atmosferic, dar au considerat că a subestimat numărul mare de microplastice implicate. De asemenea, au menționat că studiul s-a bazat pe un set de date din vestul S.U.A. și că nivelurile de microplastice trebuie documentate pe tot globul, într-o varietate de climate și terenuri. 

Dar ambele echipe de cercetare împărtășesc un angajament de a înțelege poluarea cu microplastice pentru a putea fi prevenită. 

„Dacă putem opri acumularea acum, când nu este atât de teribilă, putem preveni tipul de situație în care ne aflăm în ceea ce privește clima, unde trebuie luate măsuri drastice pentru a preveni rezultate negative”, spune Mahowald.

Și mizele ar putea fi mari. Steve Allen și Deonie Allen au notat că microplasticele pot absorbi substanțe chimice precum DDT, PCB și metale grele, care ar putea dăuna creaturilor și ecosistemelor care le întâlnesc. 

„Oamenii nu au evoluat să respire plastic”, au scris ei. „Ce face corpului nostru este necunoscut, dar logica sugerează că nu este bine.”