Legea Speciilor Pe Cale de Dispariție din SUA a fost un triumf bipartisan în 1973, fiind adoptată de Congres cu un vot combinat de 482-12 înainte ca președintele Richard Nixon să o promulge. Obiectivul său a fost prevenirea dispariției ulterioare a faunei sălbatice americane, protejând atât speciile însele, cât și habitatele naturale pentru acestea.
Din cele peste 2.300 de înregistrări totale în temeiul legii — inclusiv specii, subspecii și segmente distincte ale populației — 10 au dispărut din 1973, iar opt dintre acestea ar fi putut dispărea înainte de a primi protecție. Aceasta înseamnă că 99% din speciile listate au evitat până acum soarta pe care legea a fost concepută să o prevină. Conform unei analize, cel puțin 227 de specii listate ar fi dispărut acum dacă nu ar fi existat Legea Speciilor Pe Cale de Dispariție (ESA).
Cu toate acestea, ESA se confruntă acum cu o luptă dificilă. Administrația Trump a anunțat că va schimba modul în care se aplică legea, slăbind prevederile care protejează animalele și plantele și reducând reglementările care stau în calea dezvoltării în habitatele critice.
Slăbirea regulilor de conservare
Ultima anunțare finalizează o revizuire care a stagnat de ani de zile. Legea a fost denunțată ca fiind nedreaptă și nepopulară de către politicienii care doresc să o modifice. Între timp, activiștii pentru protecția mediului trag un semnal de alarmă cu privire la riscurile pentru fauna sălbatică americană aflată în dificultate.
Hotărârea va face mai dificilă adăugarea de specii pe listă și mai ușoară eliminarea acestora și ar obliga SUA să ia în considerare nu numai aspectele științifice atunci când decide dacă să includă o specie pe listă, așa cum a făcut în trecut, ci și costul economic potențial dacă specia ar fi protejată.
De asemenea, se atenuează mai multe părți cheie ale ESA, după o versiune preliminară lansată în 2018, care include măsuri pentru a restricționa desemnarea habitatelor critice și pentru a revoca o regulă care oferă automat protecții egale pentru speciile amenințate și cele pe cale de dispariție. De asemenea, se poate restrânge definiția „viitorului previzibil” — deoarece aceasta este perioada în care o specie trebuie să se confrunte probabil cu pericolul de dispariție pentru a primi statutul de specie amenințată, conform ESA.
Noile reguli vor intra în vigoare la 30 de zile după ce sunt adăugate la Registrul Federal, ceea ce se așteaptă să se întâmple săptămâna aceasta.
Eforturi de acest gen au stagnat de ani de zile, în principal printre politicienii republicani, dar au câștigat un nou impuls sub administrația Trump și un Congres condus de republicani.
Între 1996 și 2010, Congresul a propus în medie aproximativ cinci proiecte de lege pe an pentru a modifica ESA sau a elimina unele dintre protecțiile sale, potrivit unei analize realizate de Centrul pentru Biodiversitate, o organizație non-profit care pledează pentru conservarea faunei sălbatice. Au existat 30 de astfel de proiecte de lege în 2011, când republicanii au preluat controlul în Camera Reprezentanților, și aproximativ 40 pe an până în 2016, potrivit CBD. Din ianuarie 2017, Congresul a înregistrat cel puțin 75 de proiecte de lege care urmăresc eliminarea protecțiilor federale pentru specii specifice sau slăbirea legii în general, adaugă grupul.
Un critic de înalt profil, reprezentantul SUA Rob Bishop din Utah, a declarat în 2017 că „ar iubi să invalideze” legea deoarece a fost folosită greșit „pentru controlul terenurilor”, un sentiment împărtășit de multe figuri politice republicane. Aceasta este o afirmație destul de serioasă, și una pe care MNN a investigat-o, împreună cu plângerea obișnuită că speciile nu se refac suficient de repede. Dar chiar dacă astfel de critici sunt înșelătoare, după cum spun mulți biologi ai faunei sălbatice și activiști pentru protecția mediului, această animozitate din partea funcționarilor publici reflectă probabil o neîncredere mai mare față de lege în rândul alegătorilor pe care îi reprezintă.
Cercetările privind opinia publică, însă, spun o altă poveste.
Ce cred alegătorii americani
Într-un studiu publicat în revista Conservation Letters, o echipă de ecologiști și oameni de știință sociali a încercat să afle dacă sprijinul public pentru ESA a dispărut cu adevărat în timp, așa cum sugerează criticii legii. Cercetătorii au adunat date din mai multe surse, inclusiv un sondaj național pe care l-au efectuat în 2014, precum și alte studii și sondaje publicate care se întind pe două decenii de la mijlocul anilor 1990.
Combinând datele din toate aceste cercetări, autorii studiului au constatat că „sprijinul pentru lege a fost remarcabil de stabil în ultimii 20 de ani”, scriu ei într-un articol pentru The Conversation despre descoperirile lor. Mai mult de patru din cinci americani susțin ESA, arată datele, în timp ce aproximativ unul din 10 se opun. Cele mai recente studii au fost efectuate în 2015, 2014 și 2011, dar rezultatele lor sunt „statistic indistinguibile” de cele ale celui mai vechi studiu, care datează din 1996.
„Spre deosebire de afirmația adesea repetată că legea este controversată”, scriu cercetătorii, „aceste date sugerează că sprijinul pentru lege în rândul populației generale este robust și a rămas așa timp de cel puțin două decenii.”
Cercetările arată un sprijin public constant pentru ESA de peste 20 de ani. (Imagine: Bruskotter, Vucetich, Berardo/The Conversation)
Chiar și într-o eră în care știința este sistematic politizată, ESA și-a păstrat mult din atracția bipartisană care a susținut-o inițial acum 45 de ani. Sondajul din 2014 a constatat un sprijin puternic atât din partea conservatorilor (74%), cât și a liberalilor (90%), iar deși legea este mai populară în rândul liberalilor în general, este totuși demn de remarcat faptul că aproape trei din patru conservatori și-au exprimat sprijinul pentru aceasta, față de 15% care s-au opus. Alte surse confirmă acest lucru, notează cercetătorii: datele din 2011 au dezvăluit un sprijin din partea a 73% dintre republicani și 93% dintre democrați, în timp ce un sondaj din 2015 indică 82% dintre conservatori și 96% dintre liberali care apreciază legea.
Popularitatea ESA poate depăși și interesele speciale, datele din 2015 arătând un sprijin solid din partea susținătorilor agriculturii (71%) și a drepturilor de proprietate (69%), două grupuri de interese adesea caracterizate ca fiind critici ai legii. (Cercetări anterioare au descoperit că liderii grupurilor de interese au uneori poziții mai extreme decât membrii de rând, subliniază autorii studiului.)
ESA se bucură de sprijinul unei game largi de interese și ideologii. (Imagine: Bruskotter, Vucetich, Berardo/The Conversation)
Unii susținători ai ESA au recomandat să se facă concesii criticilor săi, argumentând că gesturile de bunăvoință ar putea ajuta la protejarea legii împotriva unei reacții publice mai ample. Acest lucru include preocupările că protecțiile pentru speciile mai polarizante, cum ar fi lupii gri, ar putea genera resentimente generale față de lege în timp. Noul studiu a testat și această idee, explică autorii săi, examinând atitudinile față de ESA în zonele în care speciile controversate au o istorie mai lungă de protecție federală.
Oamenii care locuiesc în apropierea lupilor protejați nu au arătat mai multă ostilitate față de ESA decât cei care locuiesc departe de teritoriul lupilor, a constatat studiul, nici nu au fost mai predispuși să nu aibă încredere în Serviciul american pentru pești și animale sălbatice sau să nu le placă lupii înșiși. Aceste rezultate „sugerează că protejarea speciilor — chiar și a prădătorilor controversați — nu slăbește sprijinul pentru legislația de protecție”, scriu cercetătorii.
Protecție politică
Studiul descrie o lege foarte populară, care atrage oameni de pe întreaga hartă politică, ideologică și literală. ESA provine dintr-o perioadă mai puțin polarizată din istoria SUA, iar misiunea sa de a opri disparițiile pare să rezoneze încă în întreaga țară. Așadar, de unde vine această creștere a criticilor?
„Baza empirică pentru afirmațiile potrivit cărora ESA este din ce în ce mai controversată în rândul publicului larg nu este clară”, scriu cercetătorii în studiu. „Această afirmație pare să provină de la grupuri de interese și membri influenți ai Congresului SUA care manifestă o opoziție puternică față de lege.”
Autorii studiului indică, de asemenea, un studiu din 2014 privind politica SUA, care a constatat că „elitele economice” și grupurile de interese pe bază de afaceri dețin mai multă influență asupra politicilor decât „cetățenii obișnuiți și grupurile de interese bazate pe masă”. Și acest lucru poate ajuta la explicarea faptului că, așa cum citează cercetătorii dintr-un alt studiu, „legislatorii din Congresul SUA abandonează în mod obișnuit promisiunile din campaniile lor în materie de protecție a mediului, subminând legătura dintre preferințele cetățenilor și alegerea politicilor.”
Acest lucru poate fi descurajant, dar este de remarcat faptul că alegătorii pot totuși pedepsi un oficial ales care îi înșeală — presupunând că suficient de mulți dintre ei votează. Și în ciuda petulenței din Washington în ultima vreme, sprijinul public pentru protejarea speciilor pe cale de dispariție oferă speranța că, la fel ca speciile pe cale de dispariție în sine, bipartidismul nu este încă dispărut.
