Acum un deceniu, PlanetaNoastra era plin de sfaturi despre „cum să devii mai ecologic,” cum ar fi economisirea apei prin a nu clăti vasele înainte de a le pune în mașina de spălat. Apoi, criza climatică și-a arătat cu adevărat colții, iar noi am cam încetat să mai scriem despre mici pași verzi și am început să scriem mai mult despre sursele majore de carbon. Am renunțat chiar și la sintagma „devino ecologic” pentru că a devenit un clișeu și suna atât de 2010.
Între timp, în perioada premergătoare COP26 a Națiunilor Unite de la Glasgow, Scoția, guvernul britanic a „reciclat” numele folosit de doi copii indieni inteligenți și a stabilit un program numit Un Pas Mai Ecologic (One Step Greener), spunând: „Prin unirea tuturor eforturilor, putem crea o mișcare de masă de pași verzi, demonstrând cum pașii – mari sau mici – culminează în acțiune colectivă mare.” Guvernul a angajat-o pe fosta jurnalistă și consilieră guvernamentală Allegra Stratton ca purtătoare de cuvânt pentru COP26, care vinde ideea de Un Pas Mai Ecologic în ziarul Telegraph (cu plată). Ea întreabă:
Ea notează de asemenea că este în căutare de „#AmbasadoriOneStepGreener care să simbolizeze tot ce e mai bun în leadership-ul climatic al Regatului Unit și care să inspire publicul să le urmeze pașii înaintea COP26”, iar printre aceștia se numără până acum șoferul unei mașini electrice, o persoană care măsoară amprenta de carbon a cafelei de la Sainsbury’s și un tip care „transformă deșeurile industriale în eco-asfalt” pentru toate extinderile nesfârșite de autostrăzi propuse de guvern. Nu pare că George Monbiot sau membrii Extinction Rebellion s-au calificat.
Acum, este adevărat că Stratton vorbește audienței foarte conservatoare a ziarului Telegraph. Fiți recunoscători că nu puteți citi comentariile care spun „Articolele par un asalt propagandistic neîncetat” și care cer spațiu egal pentru incendiatori climatici precum Patrick Moore, Michael Shellenberger și Lord Monckton. Este un public dificil.
Și, în mod corect, Stratton continuă cu propoziția: „De unii singuri, nu pretindem că acești pași vor opri schimbările climatice” și, după o indignare considerabilă pe Twitter, încearcă să își nuanțeze afirmațiile. Dar serios, suntem la câteva luni distanță de una dintre cele mai importante conferințe climatice din istorie, iar ea își folosește poziția oficială pentru a spune oamenilor să-și congeleze pâinea? Pentru a spune cetățenilor britanici că atunci când avem o criză chiar acum, „Ar putea fi și momentul să începeți să vă gândiți la tehnologia mai curată care urmează. Nimeni nu va fi forțat să renunțe peste noapte la centrala pe gaz sau la mașina diesel, dar în 10-15 ani, va exista o schimbare.”
Aceasta este o conferință despre cum menținem încălzirea globală la mai puțin de 2,7 grade Fahrenheit (1,5 grade Celsius) prin încercarea de a reduce emisiile aproape la jumătate în 9 ani. Este cam târziu pentru micro-pași și pentru condusul mașinilor diesel.
Mai contează micile gesturi?
Ca cineva care recent a petrecut un an măsurând fiecare micro și macro pas pentru cartea mea, „Trăind Stilul de Viață la 1,5 Grade,” pot răspunde fără echivoc: da și nu. Mi-am măsurat consumul de apă și am cântărit plasticul de unică folosință pentru a rămâne sub 6,8 kilograme de emisii de carbon pe zi și am constatat că acestea reprezintă o eroare de rotunjire. Persoana care stinge cu grijă toate luminile înainte de a conduce la mall are prioritățile greșite; contează lucrurile mari, acea mașină diesel și acea centrală pe gaz, ca să folosim exemplele lui Stratton.
Aarne Granlund, unul dintre eroii mei pentru stilul său de viață cu emisii reduse de carbon, a ajuns la aceeași concluzie. El se descrie pe site-ul său: „În ultimii cinci ani, am depus toate eforturile pentru a înțelege și a rezolva provocarea climatică în munca mea, studii și stilul de viață cu emisii reduse de carbon.” Și deși susține că nu se stresează cu micile detalii, acest lucru nu este chiar adevărat; la fel ca în cazul Rosalind Readhead sau al colegului meu de la PlanetaNoastra, Sami Grover, devine un stil de viață, în care nu te mai obosești să numeri fiecare mic detaliu, ci consideri firesc să mergi cu o bicicletă electrică și să nu mănânci multă carne roșie. Pur și simplu vine natural.
Stratton și-a început articolul cu afirmația: „Lumea s-a încălzit deja cu 1,2 grade, oamenii de știință spun că trebuie limitată la 1,5, iar noi suntem pe drumul spre trei. De aceea, oamenii spun că COP26 trebuie să ‘țină în viață obiectivul de 1,5 grade’.” Ea face un deserviciu cititorilor săi sugerând că micile gesturi fac o mare diferență într-o sarcină atât de mare. Ar trebui să-i pregătească să plătească o taxă consistentă pe acel diesel sau să-și instaleze o pompă de căldură în casa lor impunătoare, să renunțe la vacanțele la schi în Zermatt. Dar politicienii sau purtătorii lor de cuvânt nu sunt dispuși să facă asta.
Păstrați-vă calmul și mergeți mai departe
Aceasta este poate modalitatea britanică, ascunzând problema cu jumătăți de măsură și diversiuni. Este o țară în care ministrul pentru urgența climatică distruge piste de biciclete, primarul ecologist al Londrei forează tuneluri pentru mașini, iar secretarul transporturilor răspândește celebra canardă că construirea mai multor benzi reduce poluarea: „Investițiile continue ridicate în drumurile noastre sunt, prin urmare, și vor rămâne, la fel de necesare ca întotdeauna pentru a asigura funcționarea națiunii și pentru a reduce blocajele care sunt o sursă majoră de carbon.” Se pare că fiecare dintre ei, chiar și în timp ce își dau titluri glorioase, ca în Pythonesque, precum „Ministrul Cabinetului pentru Urgența Climatică”, fac tot posibilul să agraveze situația.
Sami Grover de la PlanetaNoastra și eu adesea avem opinii diferite; el scrie propria sa carte în care pune sub semnul întrebării eficacitatea acțiunilor individuale. Dar opiniile sale și ale mele converg tot mai des în ultima vreme. El scrie pe Twitter despre această problemă:
Cu siguranță pare că Un Pas Mai Ecologic este o diversiune deliberată și inutilă și că „planul în 10 puncte” al prim-ministrului britanic Boris Johnson este prea puțin, prea târziu – nu are nicio intenție să îl finanțeze sau să îl implementeze în mare parte. Dar vom fi inspirați de Ambasadorii #OneStepGreener precum „pilotul de curse Formula E Alice Powell, a cărei mașină este electrică”, în timp ce ne congelăm pâinea. Presupun că asta e ceva. Între timp, să-i dăm ultimul cuvânt lui Granlund.
