Am primit recent un comunicat de presă pentru un „studiu” la care aș prefera să nu trimit link. (Nu mirosea a cercetare evaluată de colegi.) Acesta argumenta esențial că un procent semnificativ de millennials recunosc că se prefac că le pasă mai mult de mediu decât o fac în realitate. Restul comunicatului de presă s-a concentrat pe faptul că oamenii se luptă să adopte schimbări semnificative de stil de viață.
Toată chestia mi s-a părut suspectă. Prea des, confundăm acțiunea cu grija. Și avem, de asemenea, tendința de a ne concentra majoritatea atenției pe „sacrificiile” vizibile, tangibile pe care oamenii sunt dispuși să le facă—chiar dacă și atunci când aceia nu sunt cei mai impactanți pași pe care i-ar putea face.
Mă gândeam la asta când am dat peste un eseu de Tim Anderson, intitulat „De ce oamenilor nu le pasă de încălzirea globală.” Citând lucrarea Dr. Renée Lertzman, Anderson sugerează că vorbim prea des despre apatie, când ceea ce asistăm de fapt este cu totul altceva:
Adâncindu-se în lucrarea lui Lertzman, Anderson susține că provocarea noastră nu mai este pur și simplu să convingem oamenii că criza climatică este reală. Nici măcar sarcina de a le oferi oamenilor lucruri practice pe care le pot sau ar trebui să le facă în legătură cu asta. În schimb, este să îi ajutăm pe oameni să își angajeze creativitatea și să găsească sens în acțiunile pe care le întreprind:
Anderson scrie: „Lertzmann sugerează că oamenii trebuie să găsească un ‘acasă’ pentru preocupările și dorința lor de a ajuta. Campaniile de conștientizare publică urmăresc adesea să instruiască oamenii cu privire la ceea ce ar trebui și nu ar trebui să facă, dar nu ‘gândesc cu adevărat în afara cutiei’ în ceea ce privește găsirea acelui acasă. Protecția mediului nu este o activitate alb-negru cu o listă de lucruri care ajută și o listă de lucruri care nu ajută.”
Aceste teme îmi sunt familiare din cercetările pentru cartea mea viitoare despre ipocrizia climatică. Cultura noastră—și mișcarea noastră—tind să petreacă mult prea mult timp creând liste lungi de pași pe care fiecare dintre noi ar trebui să îi facă individual. Sau petrece mult prea mult timp argumentând dacă acest pas sau acela este lucrul „corect” de prioritizat. În schimb, trebuie să creăm oportunități ample, largi și semnificative pentru ca oamenii să se angajeze constructiv cu criza în moduri diferite—și să facă acest lucru ca un act de mobilizare în masă alături de milioane și milioane de alții.
Sigur, le putem spune oamenilor că betonul de pe aleea lor contribuie la inundații. Alternativ, putem construi o mișcare în care vecinii se unesc pentru a sparge pavajul și a construi comunitate în schimb.
Sigur, putem continua să educăm oamenii despre amprenta de carbon a fiecărui zbor pe care îl fac. Alternativ, putem mobiliza toți cetățenii preocupați—cei care nu zboară, cei care zboară reticenți și chiar cei care zboară frecvent—pentru a găsi puncte de pârghie specifice, sistemice, care reduc dependența noastră colectivă de călătoriile cu avionul.
Și sigur, putem continua să spunem tuturor că ar trebui să fie vegani. Or we can start to hold conversations about how all of us—regardless of our current diet—can ajuta societatea să navigheze pe o cale către o cultură alimentară mai centrată pe plante.
În fiecare dintre aceste exemple, puteți vedea că nu renunțăm sau respingem pe cei care sunt capabili sau dispuși să aleagă cel mai „verde” comportament posibil (de exemplu, devenind vegani sau renunțând la zboruri). Cu toate acestea, încercăm să creăm un teren comun cu oamenii care s-ar putea să nu fie dispuși sau chiar interesați să facă un pas atât de mare. În loc să întrebăm care este lucrul „cel mai bun” pe care îl putem face cu toții—întrebăm care este lucrul specific, cel mai puternic și cel mai semnificativ pe care TU, în mod specific, îl poți face.
Din experiența mea, adoptarea acestei mentalități nu doar că oferă mai multe puncte de intrare pentru acțiune. Creează, de asemenea, mai multe căi pentru a ne aprofunda și a ne lărgi implicarea. Fiecare dintre noi are abilități, interese, pasiuni și puteri diferite care pot fi desfășurate în această luptă pentru viețile noastre. Să ne asigurăm că avem oportunități să le folosim.
Data viitoare când întâlnești pe cineva care pare să nu îi pese, lasă loc pentru posibilitatea că pur și simplu nu a găsit o modalitate de a pune în acțiune acea grijă într-un mod semnificativ.
