Compania de îmbrăcăminte pentru yoga lululemon este sub lupă pentru modul în care sunt fabricate hainele sale. O nouă campanie susține că multe dintre produsele sale provin din fabrici alimentate cu cărbune din Asia, un fapt care este în contradicție cu afirmațiile lululemon de a fi o companie axată pe sustenabilitate și etică.
O scrisoare deschisă adresată lui Glenn K. Murphy, președintele consiliului de administrație, a strâns până în prezent 1.698 de semnături din 30 de țări, toți auto-identificați fie ca studenți, fie ca profesori de yoga. Scrisoarea solicită ca lululemon să se angajeze să renunțe treptat la cărbune și să folosească energie 100% regenerabilă pentru a alimenta întregul său lanț de aprovizionare până în 2030.
Scrisoarea afirmă că utilizarea energiei pe bază de cărbune este dăunătoare pentru oamenii din țările care produc îmbrăcămintea, cum ar fi Bangladesh, Sri Lanka, Vietnam, Cambodgia și China. „Combustibilii fosili precum cărbunele cauzează schimbări climatice periculoase și poluare a aerului, responsabile pentru moartea a milioane de oameni din întreaga lume în fiecare an. Aproape unul din cinci decese premature la nivel global este atribuit poluării aerului cauzate de combustibilii fosili, conform unui studiu Harvard din 2018.”
Scrisoarea continuă spunând că „angajamentele climatice actuale ale lululemon nu reușesc să abordeze în mod adecvat poluarea. De fapt, emisiile sale totale [de gaze cu efect de seră] cresc din cauza creșterii rapide a companiei.” Pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris, compania trebuie să ia măsuri imediate.
Stand.earth a inițiat campania, alături de o altă organizație numită Action Speaks Louder. Aceasta subliniază faptul că lululemon a obținut un scor mai mic în ceea ce privește eforturile de sustenabilitate decât alte branduri, cum ar fi Nike, Puma, adidas și chiar H&M. Scorul lululemon în Clasamentul Modei Fără Combustibili Fosili 2021 a fost un scor abisal D-, din cauza acestui eșec de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. (Pentru referință, Patagonia, modelul sustenabilității, a obținut doar un C-.) Dintr-un comunicat de presă:
Canada, Germania și Franța, luate împreună, elimină mai puțină poluare decât industria modei globale în ansamblu, spune Stand.earth. Prin urmare, este „imposibil să rezolvi criza climatică fără ca industria modei să ia măsuri climatice îndrăznețe.” Și datorită proeminenței lululemon ca unul dintre cele mai mari și cu cea mai rapidă creștere branduri, acesta trebuie să dea un exemplu. Stand.earth a organizat un protest care va avea loc la sediul central al lululemon din Vancouver, Columbia Britanică, în acest weekend.
Dar Este Chiar Atât de Simplu?
Deși decarbonizarea rămâne un obiectiv important, problema la rădăcina acestei campanii mi se pare mie, editor la PlanetaNoastra, mai complicată decât pare la prima vedere. Acest lucru nu este menit să fie o critică a campaniei, care încearcă să obțină ceva bun, ci mai degrabă o chemare la a lua în considerare diverse aspecte ale problemei.
Ce înseamnă sustenabilitatea, la urma urmei? Dețin o singură pereche de șorturi de antrenament lululemon pe care le-am cumpărat în 2011 și pe care le-am purtat de 2-3 ori pe săptămână de atunci. Arată încă ca noi. Este chiar uimitor, de fapt. Articole pe care le-am deținut de la branduri care s-au clasat mai bine în Clasamentul Modei Fără Combustibili Fosili au fost distruse și aruncate de mult (salut, H&M), forțându-mă să le înlocuiesc. Așa că nu pot să nu mă întreb dacă metoda de producție este mai puțin dăunătoare atunci când articolele sunt practic indestructibile și durează ani, chiar zeci de ani.
Și ce anume determină creșterea colosală a companiei? Este consumismul galopant al cumpărătorilor bogați — din țări precum Canada, Franța și Germania care, poate, nu elimină la fel de multă poluare directă ca țările care creează produsele noastre de modă, dar ele sunt motivul pentru care acestea o fac. Națiunile dezvoltate au externalizat pur și simplu amprenta de mediu pentru obiceiurile lor de modă în altă parte, ceea ce face ușor să dea vina pe alții.
Și totuși, mulți dintre aceiași consumatori nu vor să plătească costul real care ar fi suportat dacă producția ar avea loc în propriile lor țări, cu (sperăm) surse de energie mai curate. Acei colanți de 88 de dolari ar putea fi 150 de dolari dacă ar fi cusuți în SUA sau Canada. Una este să stai acasă și să critici națiunile în curs de dezvoltare pentru că încă folosesc cărbune, dar dacă nu suntem dispuși să ne asumăm financiar ceea ce spunem, atunci cu greu este o cerere echitabilă de făcut.
Poate aceiași militanți s-ar putea angaja să nu comande haine online, pentru a evita utilizarea camioanelor de livrare care elimină și ele combustibili fosili, generând o parte semnificativă a poluării aerului și contribuind la aglomerația din orașe. După cum a raportat PlanetaNoastra, „Comerțul electronic reprezintă acum aproximativ 13% din vânzările cu amănuntul din SUA, față de 5% în 2012.” Un studiu din 2020 a previzionat că „numărul vehiculelor de livrare în 100 de orașe mari din lume va crește cu 36% în următorul deceniu [și] emisiile anuale din sectorul de livrare de colete vor crește cu aproximativ o treime, ajungând la 25 de milioane de tone metrice — echivalentul emisiilor anuale de carbon ale Iordaniei, o țară cu o populație de aproximativ 10 milioane de oameni.” Acesta pare un element important de abordat — și unul care se referă mai mult la ce putem face noi, decât la a arăta cu degetul spre alții.
Adesea am sentimentul că oamenii din țările dezvoltate vor doar să poată continua să cumpere nesăbuit, alungându-și vinovăția consumistă spunându-și că lucrurile sunt făcute cu energie regenerabilă. Apelul Stand.earth pentru „panouri solare, turbine eoliene, țesături sustenabile și energie regenerabilă” mi se pare nu numai puțin nerealist și rupt de realitate, ci și o încercare de a menține status quo-ul, care este clar viciat și excesiv.
Ce ziceți de reducerea consumului? Ce-ar fi dacă am îmbrățișa ideea de suficiență în schimb și am spune: „Am una sau două perechi de colanți, și asta e de ajuns să-mi ajungă încă 10 ani.” (Citiți despre colanții mei preferați din toate timpurile care au durat nouă ani!) Din păcate, însă, asta este mult mai puțin distractiv decât să continui să cumperi toate cele mai recente tendințe și stiluri sezoniere lansate de un brand iscusit pentru hoardele sale de clienți înfometați.
Doresc succes acestei campanii, dar, ca de obicei, cred că este important să ne examinăm propriile obiceiuri discutabile înainte de a-i critica pe alții pentru ale lor. S-ar putea să descoperim că cele două sunt strâns și inconfortabil interconectate.
