Când ai un buget de carbon sub care trebuie să te încadrezi pentru a evita încălzirea globală cu mai mult de 2,7 grade Fahrenheit (1,5 grade Celsius), fiecare kilogram de dioxid de carbon adăugat în atmosferă contează. De aceea insistăm pe tema carbonului încorporat — cunoscut și sub numele de carbonul inițial sau carbonul ACUM! — care este eliberat în timpul fabricării a orice, de la mașini la computere și la clădiri. Acesta este de obicei ignorat și nereglementat în cea mai mare parte a lumii, inclusiv în Regatul Unit.
Duncan Baker vrea să schimbe toate acestea. Membrul conservator al parlamentului din North Norfolk a introdus un proiect de lege pe 2 februarie — „pentru raportarea emisiilor de carbon pe întreaga durată de viață a clădirilor; pentru stabilirea unor limite privind emisiile de carbon încorporat în construcția clădirilor; și în scopuri conexe”.
El își începe proiectul de lege (publicat în Hansard, procesul verbal al Parlamentului) explicând carbonul operațional, emisiile care provin de la iluminatul, energia, apa, încălzirea și răcirea clădirilor, apoi laudă „pașii curajoși” pe care guvernul i-a făcut ca parte a „strategiei sale de zero emisii nete”.
Baker este un conservator, așa că a trebuit să spună lucruri frumoase despre planul lor fantezist de zero carbon cu boilere pe hidrogen și electricitate pe bază de lemn, care este deja contestat de alți membri conservatori, dar asta este altă poveste. Apoi explică carbonul încorporat care reprezintă în prezent o treime din emisiile industriei construcțiilor și chiar dă sens utilizării cuvântului „încorporat”.
De fapt, pentru o construcție nouă decentă cu eficiență rezonabilă, este probabil ca carbonul încorporat să fie mult mai mare de jumătate. Baker explică apoi cum aceste emisii încorporate sunt complet nereglementate și, printr-o formulare inspirată, explică ce se întâmplă în fiecare zi când arhitecții adaugă un alt unghi, un element în consolă sau o complicație.
El folosește un termen pe care l-am auzit pentru prima dată de la pionierul canadian al carbonului încorporat, Chris Magwood: „Ne decarbonizăm rețeaua electrică și punem capăt dependenței de combustibilii fosili, dar ne lăsăm expuși la un elefant mare de beton și oțel în cameră.”
Aproape toată lumea, peste tot, ignoră cu sârguință acel elefant din cameră, pentru că este o problemă atât de descurajantă. Dar, după cum notează Baker, trebuie să începem de undeva. El încheie cu măiestrie:
Deși unii ar putea contrazice alegerea sa privind cele mai mari proiecte de construcție ale Marii Britanii, nu putem să nu fim de acord cu concluzia sa: Nu mai putem amâna abordarea problemei carbonului încorporat.
În sistemul parlamentar, acest tip de proiecte de lege ale membrilor individuali citite într-o sală goală de obicei nu progresează – industria construcțiilor este puternică și probabil votează conservator, iar guvernul britanic are alte griji în aceste zile – dar Baker merită un mare merit pentru că a adus subiectul în discuție.
Urmăriți discursul pe Parliament TV aici și de pe site-ul său web, contextul de la Baker.
