Ascuns în văile înalte ale regiunii Kashmir din India, Ladakh este unul dintre cele mai îndepărtate tărâmuri de pe Pământ. Datorită zăpezilor din zonele de mare altitudine, acest loc, fost regat budist independent, este inaccesibil pe cale rutieră timp de șase până la opt luni pe an.
Cultura de aici este similară cu cea din Tibetul vecin. Deoarece este mai ușor accesibil și mai bine cunoscut în Occident, Tibetul primește de 250 de ori mai mulți vizitatori decât Ladakh (deși Tibetul este de 10 ori mai mare). Cu toate acestea, China exercită presiuni asupra Tibetului, atât cultural, cât și politic, în timp ce India lasă Ladakhul, practic, în pace. Rezultatul este că Ladakh are una dintre cele mai tradiționale culturi din lume. A fost puțin influențat de lumea exterioară de-a lungul secolelor. Ladakh este unul dintre acele locuri rare în care folosirea termenului „înghețat în timp” nu este un clișeu.
Majoritatea oamenilor care ajung aici se îndreaptă spre partea estică a regiunii, unde cultura budistă tibetană este dominantă. Cu excepția vârfului verii, singura modalitate de a ajunge în această zonă este prin zbor către orașul Leh, un oraș-centru aflat în umbra Fortului Tsemo din secolul al XVI-lea. Chiar și atunci, sunt uneori necesare câteva zile de flexibilitate din cauza condițiilor meteorologice imprevizibile.
Altitudinea în Leh, de peste 3.350 de metri, poate fi o problemă pentru unii călători. După aclimatizare, majoritatea se îndreaptă rapid în afara orașului pentru a face drumeții sau a conduce prin estul Ladakhului. Drumurile și potecile de aici sunt presărate cu stupe de piatră în formă de dom, cunoscute local sub numele de chortens. Șirurile colorate de steaguri de rugăciune care definesc peisajele Tibetului sunt, de asemenea, predominante aici, la fel ca mănăstirile și satele construite pe stânci aparent inaccesibile.
Altitudinea și vremea imprevizibilă sunt doar două dintre provocările cu care se vor confrunta călătorii, în special cei care fac drumeții. Există un preț de plătit pentru a putea călători printr-un loc neatins de lumea exterioară. Comparativ cu Nepalul și chiar cu Bhutan și Tibet, infrastructura turistică din Ladakh este modestă. De fapt, infrastructura generală a regiunii poate face călătoriile dificile, în cel mai bun caz.
Drumeții prin ținut
Acestea fiind spuse, practica „drumețiilor cu cazare la ceainării” poate fi găsită aici. În timpul unei drumeții de trei zile de la satele Likir la Tingmosgam, drumeții pot petrece fiecare noapte în pensiuni locale sau chiar în case care au aranjamente cu ghizii. Drumețiile din această zonă centrală trec prin mai multe comunități agricole, astfel încât călătorii vor intra în contact direct cu viața locală, chiar dacă nu călătoresc departe în mediul rural.
Avantajul acestei călătorii (uneori denumită „drumeție ușoară”) este că poate fi întreprinsă aproape în orice perioadă a anului. Expeditiile de drumeție către pitoreasca Vale Markha oferă o adevărată privire asupra peisajului rural, dar din cauza altitudinii (traseul atinge peste 5.180 de metri deasupra nivelului mării în unele zone), această imersiune de o săptămână în Ladakh poate fi realizată doar într-o fereastră de trei luni, în timpul verii și la începutul toamnei.
Majoritatea oamenilor care vin în Ladakh caută provocarea fizică a drumețiilor auto-susținute și aventura care vine odată cu deplasarea prin sălbăticia himalayană. Dar acesta este, de asemenea, un loc unde te poți cufunda în cultura locală. Ceaiul tibetan cu unt sărat de iac este servit peste tot, la fel ca și feluri de mâncare precum Thupka, care este o supă tibetană cu tăiței. Există, de asemenea, multe alimente unice pentru regiune, iar Leh este un creuzet de bucătării locale, indiene, tibetane și chinezești. Există chiar și câteva brutării germane.
Sărbători și festivaluri de vară
)
În timpul verii, festivaluri au loc în toată regiunea. La începutul lunii septembrie, Festivalul Ladakh se desfășoară timp de 15 zile în Leh și în satele mici din întreaga regiune. Parade, dansuri, meciuri de polo și concursuri de tir cu arcul celebrează tradițiile și istoria Ladakhului.
Mănăstirile individuale își organizează, de asemenea, propriile festivaluri în timpul verii. Acestea durează câteva zile și includ cântece, muzică și călugări care interpretează dansuri tradiționale în robe viu colorate. Cel mai cunoscut exemplu este Festivalul Hemis, care are loc în fiecare vară. În timpul acestui festival, călugării se angajează într-o serie de dansuri și spectacole purtând măști ciudate și robe colorate.
La fiecare 12 ani, în timpul Anului Tibetan al Maimuței, are loc un festival Hemis special. În timpul sărbătorilor, relicve rare sunt expuse înainte de a fi returnate în depozit pentru următorii 12 ani.
Datorită îndepărtării sale, Ladakh va rămâne cel mai probabil în afara circuitelor turistice obișnuite. În viitorul previzibil, persoanele care pot face față altitudinii și condițiilor meteorologice incerte vor fi răsplătite cu un tărâm care poate fi considerat unul dintre ultimele locuri cu adevărat exotice de pe Pământ.
