Deși pădurile acoperă încă 31% din suprafața terestră globală, ele dispar într-un ritm alert, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), care afirmă că lumea a pierdut aproximativ 420 de milioane de hectare de pădure din 1990 și continuă să piardă încă 10 milioane de hectare de pădure în fiecare an.
Oricât de gravă ar fi situația pe uscat, despădurirea — sau mai degrabă, echivalentul său marin: albirea coralilor — ar putea fi chiar mai rea în mare, sugerează un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Columbia Britanică (UBC). Publicat în jurnalul One Earth, studiul arată că jumătate din recifurile de corali din lume s-au pierdut începând cu anii 1950. Pe lângă pescuitul excesiv și distrugerea habitatelor, studiul indică poluarea și schimbările climatice ca motive majore pentru această situație.
Totuși, nu doar dimensiunea recifurilor de corali a scăzut. Și productivitatea lor s-a redus, potrivit studiului, care arată că atât biodiversitatea, cât și pescuitul în recifele de corali au diminuat din anii 1950. Biodiversitatea a scăzut cu 63%, de exemplu. Capturile de pești asociați recifurilor, între timp, au atins un vârf în 2002 și au scăzut de atunci, în ciuda efortului de pescuit sporit. Captura pe unitatea de efort — o măsură comună a abundenței speciilor — este astăzi cu 60% mai mică decât era în 1950.
„Este un apel la acțiune”, a declarat autorul principal al studiului, Tyler Eddy, care a condus cercetarea în timp ce era asociat de cercetare la Institutul pentru Oceane și Pescuit (IOF) al UBC, și care este acum cercetător la Institutul pentru Pescuit și Marină al Universității Memorial din Newfoundland. „Știm că recifurile de corali sunt puncte fierbinți de biodiversitate. Și păstrarea biodiversității nu protejează doar natura, ci sprijină și oamenii care folosesc aceste specii pentru mijloace culturale, de subzistență și de trai.”
Motivul pentru care recifurile de corali pier atât de rapid este că sunt ultra-sensibile la schimbările de temperatură și aciditate a apei, relatează Corryn Wetzel, corespondent zilnic al revistei Smithsonian.
„[Coralii] sunt animale cu parteneri simbiotici”, explică Wetzel, care spune că polipii de corali depind în mare măsură de zooxanthellae, alge colorate care trăiesc în țesutul coralilor și produc hrană din care se hrănesc coralii. „Atunci când polipii sunt stresați de schimbări în lumină, temperatura apei sau aciditate, ei rup această relație simbiotică și expulzează algele într-un proces numit albire. Coralii au o scurtă fereastră de timp pentru a-și recupera algele simbiotice, dar dacă sunt stresați prea mult timp, moartea lor este ireversibilă.”
Rolul schimbărilor climatice în albirea coralilor este bine stabilit. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), de exemplu, subliniază că emisiile de gaze cu efect de seră provenite din consumul de combustibili fosili au dus la o retenție crescută de căldură în atmosfera Pământului. La rândul său, această căldură a făcut ca temperatura medie a suprafeței marine globale să crească cu aproximativ 0,13 grade Celsius pe deceniu în ultimul secol, potrivit Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice a SUA (NOAA).
„Oceanul absoarbe cea mai mare parte a căldurii în exces din emisiile de gaze cu efect de seră, ducând la creșterea temperaturilor oceanice”, explică IUCN pe site-ul său. „Temperaturile în creștere provoacă albirea coralilor și pierderea zonelor de reproducere pentru peștii și mamiferele marine.”
Impactul schimbărilor climatice asupra recifurilor de corali este deosebit de devastator pentru comunitățile indigene de pe coaste, care consumă de obicei cantități mari de fructe de mare — de 15 ori mai multe fructe de mare decât comunitățile ne-indigene, de fapt.
„Este sfâșietor pentru noi să vedem fotografii și videoclipuri cu incendii de vegetație sau inundații, iar acel nivel de distrugere se întâmplă chiar acum în toate recifele de corali din lume și amenință cultura oamenilor, hrana lor zilnică și istoria lor”, spune coautorul studiului Andrés Cisneros-Montemayor, un asociat de cercetare IOF la momentul studiului, acum profesor asistent la Universitatea Simon Fraser. „Aceasta nu este doar o problemă de mediu; este și despre drepturile omului.”
Deși există o soluție — reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ar opri încălzirea oceanelor și ar ajuta la conservarea recifurilor de corali supraviețuitoare — lumea este departe de a o realiza, potrivit directorului IOF și profesorului William Cheung, un alt coautor al studiului.
„Găsirea unor ținte pentru recuperare și adaptare la climă ar necesita un efort global, abordând în același timp nevoile la nivel local”, spune Cheung. „Acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice, cum ar fi cele evidențiate în Acordul de la Paris, Platforma Interguvernamentală Științifico-Politică privind Biodiversitatea și Serviciile Ecosistemice și Grupul Interguvernamental de Experți în Evoluția Climei, toate cer acțiuni integrate pentru a aborda provocările legate de biodiversitate, climă și cele sociale. Nu suntem încă acolo.”
