Balenele au fost vânate timp de secole pentru carne, oase și ulei. La apogeul său, în anii 1960, industria vânătorii comerciale de balene ucidea peste 72.000 de balene pe an. Odată cu crearea Comisiei Internaționale pentru Vânătoarea de Balene, toată vânătoarea de balene a fost oprită. Deși moratoriul privind vânătoarea de balene a fost inițial o prevedere temporară, acesta rămâne în vigoare și astăzi. Cu toate acestea, operațiunile de vânătoare de balene continuă în Japonia, Norvegia și Islanda.
Aici, deslușim istoria vânătorii de balene și impactul legilor și reglementărilor privind vânătoarea de balene din întreaga lume.
Istoria timpurie a vânătorii de balene
Cercetările ne spun că vânătoarea de balene a început cu cel puțin 4.000 de ani în urmă. Pe la anul 700 e.n., bascii efectuau primele vânători organizate de balene. Expertiza în vânătoare a bascilor a fost folosită ulterior de englezi, olandezi și danezi în eforturile lor de vânătoare de balene.
Vânătoarea de balene a devenit o întreprindere profitabilă în timpul Evului Mediu târziu și al Renașterii. Valoarea produselor din balenă la acea vreme este creditată cu impulsionarea olandezilor spre supremația navală. În cele din urmă, populațiile de balene din jurul Olandei au scăzut din cauza unei combinații de suprapescuit și a balenelor care au învățat să evite navele de vânătoare de balene. Ca răspuns, olandezii au construit nave care puteau vâna balene mai departe de coastă. Până în secolul al XVII-lea, Olanda furniza întregii Europe ulei și oase de balenă.
În secolul al XVIII-lea, dominația olandeză a scăzut pe măsură ce exploatările coloniale ale țărilor europene concurente au luat amploare. Dezvoltarea navelor-fabrică, capabile să proceseze balenele la bord, a permis vânătorilor să se aventureze mai departe de apele de coastă. Suprapescuitul din apele europene a determinat majoritatea vânătorilor să-și mute operațiunile în oceanele Pacific și Indian. La acea vreme, produsele din balenă erau utilizate într-o varietate de produse, inclusiv corsete, umbrele și săpunuri.
Progresele tehnologice au dus la o vânătoare mai intensă. Harpoanele echipate cu capacități explozive au fost inventate de vânătorul norvegian de balene Svend Foyn în 1864. Noul design al harponului ucidea balenele mai rapid, grăbind vânătoarea și făcând vânătoarea de balene mai sigură pentru vânători.
Vânătoarea de balene în Antarctica
Vânătoarea de balene s-a extins în Oceanul Antarctic al Antarcticii în anii 1900, în urma construirii unei stații de procesare a balenelor în Georgia de Sud. Invenția „rampelor” (slipways) în 1921 a ajutat la expansiunea spre sud a industriei vânătorii de balene. Designul brevetat a plasat o deschidere mare, asemănătoare unei rampe, pe navă pentru a face mai ușor „a strecura” balenele moarte pe navă în vederea procesării. Între 1927 și 1931, vânătoarea de balene în jurul Antarcticii s-a cvadruplat.
Exploatarea extremă a populațiilor de balene din Antarctica nu a fost sustenabilă nici din punct de vedere economic, nici din punct de vedere ecologic. Între primul și al doilea război mondial, prețul materiilor prime din întreaga lume a scăzut drastic, inclusiv cel al produselor din balenă. Declinul economic a cauzat prăbușirea industriei vânătorii de balene și a devenit clar că vânătoarea internațională de balene trebuia reglementată.
Legi și reglementări privind vânătoarea de balene
Prima încercare de a reglementa vânătoarea de balene la nivel internațional a avut loc la Convenția de la Geneva pentru Reglementarea Vânătorii de Balene din 1931. Tratatul rezultat a avut ca scop gestionarea mai bună a industriei vânătorii de balene pentru a ajuta la limitarea suprapoducției continue de ulei de balenă. Tratatul internațional a intrat în vigoare în 1935 și a impus ca toate navele de vânătoare de balene să fie licențiate. De asemenea, tratatul se aplica doar balenelor cu fanoane.
Un al doilea tratat, Acordul Internațional pentru Reglementarea Vânătorii de Balene, a fost semnat în 1937. Noul acord a extins protecțiile tratatului din 1931 la balena cenușie și la toate balenele cu înotătoare, a stabilit noi cerințe minime de dimensiune pentru balenele albastre și cu înotătoare și a adoptat pentru prima dată cerințe de dimensiune pentru balenele cu cocoașă și cașaloți. De asemenea, acordul a adoptat restricții sezoniere privind vânătoarea de balene și a interzis vânătoarea de balene în întregul Ocean Atlantic și Indian la nord de o anumită latitudine, în efortul de a proteja zonele de fătare ale balenelor.
Cu toate acestea, cerințele stabilite de Convenția din 1931 și Acordul din 1937 au fost slab aplicate. Pentru a aborda aceste deficiențe, Protocolul la Acordul de la Londra a fost adoptat în 1938. Protocolul de la Londra a modificat Acordul din 1937 pentru a stabili un sanctuar pentru balene lângă Antarctica și pentru a interzice complet vânătoarea balenelor cu cocoașă din Antarctica. Cu toate acestea, nu au existat limite anuale privind numărul total de balene care puteau fi vânate.
Înființarea Comisiei Internaționale pentru Vânătoarea de Balene
În 1946, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, 13 națiuni au semnat Convenția Internațională pentru Reglementarea Vânătorii de Balene. O parte a mandatului Convenției a inclus înființarea unei noi instituții internaționale de reglementare: Comisia Internațională pentru Vânătoarea de Balene, sau IWC. Ca răspuns la solicitările din partea Statelor Unite, Convenția a inclus protecții pentru vânătoarea indigenă de balene și a autorizat colectarea balenelor în scopuri științifice — un aspect al Convenției care va primi critici substanțiale în deceniile următoare. Convenția a necesitat, de asemenea, un vot de 3/4 pentru adoptarea oricăror reglementări viitoare.
În ciuda acestor reglementări și a înființării IWC, vânătoarea comercială de balene a atins apogeul în sezonul 1961-1962, ucigând aproximativ 67.000 de balene.
Interzicerea vânătorii de balene din 1985
În 1982, Comisia Internațională pentru Vânătoarea de Balene a introdus o interdicție completă, sau moratoriu, privind toată vânătoarea de balene pentru sezonul 1985-1986, pentru a oferi populațiilor de balene o oportunitate de a se reface. Înainte ca moratoriul să intre în vigoare, cinci națiuni și-au anunțat intențiile de sfida mandatul: Japonia, Uniunea Sovietică, Chile, Norvegia și Peru. Doar Japonia și Norvegia au înregistrat obiecții oficiale la moratoriu și au continuat să vâneze comercial balene, dar presiunea politică substanțială a determinat ambele țări să fie de acord în cele din urmă cu moratoriul IWC.
Vânătoarea științifică de balene
În ciuda moratoriului din 1985, vânătoarea de balene a continuat sub prevederea acordului internațional care permite uciderea balenelor pentru cercetare științifică. Între 1985 și 1988, Islanda, Coreea de Sud, Japonia și Norvegia au depus propuneri la IWC solicitând permisiunea de a colecta balene în scopuri științifice.
În iunie 1986, Secretarul Comerțului al SUA, Howard Baldrige, a impus sancțiuni Norvegiei pentru vânătoarea sa de balene Minke în apele americane. Ca răspuns, Norvegia a fost de acord să oprească vânătoarea comercială de balene la sfârșitul sezonului 1987, dar a declarat că va continua să vâneze pentru cercetare științifică. Pe 4 august 1986, Președintele Reagan a blocat propriile sancțiuni ale Statelor Unite, deoarece a considerat că acțiunile Norvegiei erau în conformitate cu reglementările IWC.
În 1988, când Japonia și-a anunțat intenția de a continua operațiunile de vânătoare de balene, în ciuda voturilor IWC care au refuzat să permită o astfel de vânătoare, Președintele Reagan a refuzat din nou să impună sancțiuni. Cu toate acestea, a încetat imediat toate alocările de pescuit japoneze în Zona Economică Exclusivă a Statelor Unite.
IWC astăzi
Deși inițial o interdicție temporară, moratoriul din 1985 privind vânătoarea de balene continuă și astăzi. Cu toate acestea, vânătoarea de balene continuă în Norvegia, Islanda și Japonia.
După ani de conflict cu majoritatea membrilor IWC cu privire la practicile sale de vânătoare științifică de balene, Japonia a părăsit oficial IWC în 2018 pentru a continua vânătoarea comercială de balene fără pretextul cercetării științifice. Cu toate acestea, Japonia își restricționează în prezent toată vânătoarea de balene la propria sa Zonă Economică Exclusivă și nu mai călătorește în Oceanul Antarctic din Antarctica pentru vânătoare suplimentară.
Islanda continuă și ea să vâneze balene astăzi. Până anul trecut, Islanda a capturat în principal balene Minke și cu înotătoare. Cu toate acestea, Islanda a anunțat recent încetarea vânătorii sale de balene Minke. Deși Islanda continuă să captureze balene cu înotătoare, se așteaptă ca circumstanțele economice care au oprit vânătoarea de balene Minke să forțeze Islanda să oprească complet vânătoarea de balene în anii următori.
