Dragă Pablo: Care este impactul asupra mediului al importului de fructe tropicale? Ar trebui să mănânc doar ce este cultivat în SUA?
În lumea noastră globalizată, produsele călătoresc pe jumătate din lume tot timpul. Apa este transportată din Fiji și Italia, vinul vine din Australia și Chile, pantofii și electronicele vin din China, iar berea este importată din aproape oriunde se produce. Dacă nu adoptăm poziția extremă că nimic nu ar trebui transportat (caz în care ne putem întoarce la agricultura de subzistență, confecționându-ne propriile haine și mergând pe jos peste tot), ar trebui să ne concentrăm în schimb pe minimizarea impacturilor negative ale contribuției noastre la economia globală.
Comerțul global este, de asemenea, plin de paradoxuri interesante care merită examinate. Aici analizăm mai îndeaproape o marfă transportată în întreaga lume – fructele tropicale. Există momente când comerțul global are sens. Un studiu al Universității Lincoln din Noua Zeelandă a demonstrat că mielul din Noua Zeelandă transportat în Marea Britanie are o amprentă de carbon mai mică (688 kg pe tonă) decât mielul crescut în Marea Britanie (2.849 kg pe tonă). Propria mea evaluare a ciclului de viață al producției și distribuției globale de vin a constatat, spre iritarea California Wine Institute, că vinul francez avea o amprentă de carbon mai mică decât vinurile din California la est de Mississippi, în principal datorită ineficienței transportului cu camionul față de transportul cu navă port-container. Cifrele din spatele acestei „linii de vin” au fost recent întărite într-o nouă lucrare publicată de Journal of Wine Research (co-autor cu un student doctorand de la UC Berkeley).
Lasă merele și portocalele, putem compara merele cu bananele?
În unele cazuri putem compara fructele tropicale cultivate în America Centrală cu aceleași fructe cultivate pe plan intern, dar, ca în exemplul cu mielul din Noua Zeelandă de mai sus, emisiile nete vor favoriza probabil importurile, deoarece climatele non-tropicale pur și simplu nu susțin producția eficientă de fructe tropicale. Utilizarea îngrășămintelor, necesarul de apă, utilizarea pesticidelor, infrastructura de seră și randamentul vor favoriza toate importurile tropicale.
Așadar, este clar că încercarea de a cultiva majoritatea fructelor tropicale pe plan intern nu va beneficia mediului, dar ar trebui să le consumăm deloc? Această întrebare filozofică este mai mult o alegere personală decât altceva. Dacă am urma o politică strictă doar pentru fructe locale, mulți dintre noi s-ar limita la puțin mai mult decât mere și doar atunci când sunt în sezon. Unele regiuni din nordul îndepărtat sau din climate deosebit de uscate nici măcar nu susțin producția de fructe. Aș susține că vitaminele, mineralele, fibrele și alți nutrienți oferiți de fructele tropicale, ca să nu mai vorbim de plăcerea senzorială a savurării lor, justifică importul și consumul acestora (cu moderație, desigur).
Deci, care este amprenta de carbon a fructelor tropicale?
O evaluare a ciclului de viață (LCA) este în prezent realizată de Erik Svanes, cercetător la Ostfold Research AS din Norvegia, pentru bananele Dole produse în Costa Rica și distribuite în Norvegia, dar rezultatele nu sunt încă disponibile. Totuși, un studiu al lui Tobias Bandel de la Soil and More, ne oferă o perspectivă asupra amprentei de apă, care este în jurul cantității de apă dintr-o cadă pentru fiecare kilogram de banane și puțin mai puțin pentru ananas. Cantitatea exactă de utilizare a apei este împărțită în „apă verde” (consumul de apă de ploaie), „apă albastră” (consumul de apă extrasă din ape subterane sau de suprafață) și „apă gri” (poluarea apei) și variază mult în funcție de locație și tehnologia de prelucrare a fabricii de ambalare. Un kg de ananas poate necesita doar 57 de litri de apă verde pe an până la 116 litri de apă verde și 7 litri de apă albastră pe an pentru creștere și între 3 și 8 litri de apă gri pentru procesare. Bananele se situează în jurul a 200 de litri de apă verde și gri pentru cultivare și între 0,12 și 5,5 litri pentru procesare pe kg de banane.
Mai multe studii LCA pentru banane și ananas au fost realizate, dar nu sunt disponibile online. Conform Greenhouse Gas Emissions for Shipping and Implementation Guidance for the Marine Fule Sulphur Directive de la CE Delft, o navă port-container emite 24,4 grame de CO2 pentru fiecare tonă transportată pe o milă nautică. Din Costa Rica, navele port-container ale Dole călătoresc peste 1800 de mile nautice timp de o săptămână pentru a livra containere refrigerate pline cu fructe către un port din SUA. Pentru fiecare tonă de fructe, rezultatul este de 43,92 kilograme de CO2 (sau 44 de grame pe kg de fruct). Dar de departe cea mai mare componentă a emisiilor este contribuția menținerii fructelor la 8°C în containerele refrigerate. Această contribuție aduce emisiile totale de transport la cel puțin 220 de grame pe kilogram de fruct. Evaluarea completă a ciclului de viață în curs va include toate celelalte elemente neconsiderate aici și va rezulta probabil în emisii totale în jurul a 500 de grame pe kg de fruct (deși nu pun bani pe asta). Ceea ce înseamnă acest lucru pentru noi este că veți emite probabil mai multe gaze cu efect de seră în drumul dumneavoastră spre magazin decât au fost emise pe întregul lanț de aprovizionare al fructului.
Ce se face pentru a reduce impactul producției și transportului de fructe tropicale
Într-o vizită recentă cu părțile interesate în Costa Rica, cu Dole Food Company (rezumat excelent disponibil aici și aici), am putut observa direct realitățile producției de fructe tropicale, nivelul uimitor de efort depus în inovație și progres social/de mediu/economic, precum și proiectele interesante care au fost întreprinse. Această călătorie, care a implicat părți interesate reprezentând ONG-uri internaționale și locale, universități, institute, clienți și mass-media, a fost integral plătită de Dole.
În câmpuri am observat conservarea solului și protecția habitatului, iar în fabricile de procesare am aflat despre diverse proiecte inovatoare de economisire a apei. La port am vizitat una dintre navele port-container ale Dole și am aflat despre reducerea enormă a emisiilor de gaze cu efect de seră realizată în ultimii ani. Printr-o combinație de achiziționare a unor containere refrigerate noi cu tehnologie de refrigerare mai eficientă și detectarea proactivă a scurgerilor de gaz refrigerant, au redus consumul de energie la jumătate și au redus emisiile de gaze cu efect de seră cu peste 90% (gazele refrigerante au un impact relativ asupra încălzirii globale mult mai mare decât CO2).
