`
Este ușor să presupunem că cele mai adânci puncte ale oceanului au rămas în mare parte neatinse de umanitate, mai ales având în vedere că aceste adâncimi variază de la aproximativ 7.900 la 11.000 de metri sub suprafață. Dar noi cercetări arată că plasticul nu numai că a ajuns în aceste fose oceanice, ci este și ingerat de animale.
Dr. Alan Jamieson de la Universitatea Newcastle a condus un studiu care a testat 90 de animale din fose, inclusiv Groapa Marianelor, la 10.890 de metri. Echipa lui Jamieson a descoperit că multe dintre aceste animale ingerau plastic. Suficient de șocant, 100% dintre animalele testate din Groapa Marianelor conțineau plastic.
„Rezultatele au fost atât imediate, cât și uluitoare”, a spus Jamieson. „Acest tip de muncă necesită un control strict al contaminării, dar au existat cazuri în care fibrele puteau fi văzute în conținutul stomacului pe măsură ce erau îndepărtate.”
Fragmentele descoperite în stomacuri erau materiale plastice folosite pentru a fabrica textile precum Rayon și polietilenă pentru a produce plastic PVA/PVC.
Videoclipul de mai jos arată cum a fost utilizat echipamentul de către echipa de cercetare pentru a ajunge în fosele oceanice.
Acesta nu este primul studiu pe care echipa sa l-a realizat privind efectele toxinelor asupra celui mai adânc nivel al fundului oceanului.
Mai devreme, în 2017, aceștia au trimis vehicule operate de la distanță cu capcane cu momeală în fosele Marianelor și Kermadec din Oceanul Pacific. Ambele fose abundă în viață la aproximativ 9.100 de metri adâncime. Acest videoclip arată cât de populare au fost aceste capcane printre viața marină:
După ce au prins o serie de crustacee mici numite amfipode, oamenii de știință au fost surprinși să descopere că aceste creaturi conțineau mai multe toxine decât crustaceele comparabile care trăiesc în unele dintre cele mai poluate râuri din lume. Descoperirile lor au fost publicate în Nature Ecology & Evolution.
„De fapt, amfipodele pe care le-am eșantionat conțineau niveluri de contaminare similare cu cele găsite în Golful Suruga, una dintre cele mai poluate zone industriale din Pacificul de Nord-Vest”, a spus Jamieson într-o declarație. „Ceea ce nu știm încă este ce înseamnă acest lucru pentru ecosistemul larg și înțelegerea acestuia va fi următoarea mare provocare.”
Substanțe chimice interzise reapar
Toxinele descoperite în amfipode au inclus bifenili policlorurați (PCB) și eteri difenilici polibromați (PBDE); substanțe chimice care au fost utilizate pe scară largă timp de aproape patru decenii înainte de a fi interzise la sfârșitul anilor 1970. Se estimează că aproximativ 1,2 milioane de tone metrice au fost produse în acea perioadă, cu aproximativ 35% din acestea ajungând în sedimente costiere și în oceanul deschis. Deoarece aceste tipuri de poluanți sunt rezistenți la degradarea naturală, ei au continuat să persiste în mediu.
Cercetătorii teoretizează că nivelurile extreme găsite în fose ar putea fi rezultatul consumului de către creaturile de mare adâncime atât a resturilor de plastic, cât și a carcaselor contaminate ale animalelor moarte care se scufundă de la suprafață.
„Faptul că am găsit niveluri atât de extraordinare ale acestor poluanți într-unul dintre cele mai îndepărtate și inaccesibile habitate de pe Pământ subliniază cu adevărat impactul devastator și pe termen lung pe care omenirea îl are asupra planetei”, a adăugat Jamieson. „Nu este o moștenire grozavă pe care o lăsăm în urmă.”
Următorul pas pentru cercetători va fi determinarea impactului toxinelor asupra ecosistemului foselor și pașii, dacă există, care pot fi întreprinși pentru a evita deteriorarea ulterioară a unei lumi submarine profunde despre care abia începem să aflăm.
`
