Ghid de cultivare pentru rozmarin: sfaturi de îngrijire a plantelor, soiuri și multe altele

Rozmarinul se caracterizează prin frunziș verde închis și flori delicate, mov-albastre, perfecte pentru un gard viu parfumat în grădină sau un aranjament de sărbători. Dar nu este cultivat doar în scopuri estetice – gustul savuros, cu notă de pin, poate îmbunătăți aroma unei varietăți de alimente, iar cultivarea acestei plante aromatice proaspete merită efortul în bucătărie.

Aici vă oferim tot ce trebuie să știți pentru a vă dezvolta planta de rozmarin, inclusiv sfaturi de îngrijire și soiuri de rozmarin.

Cum se plantează rozmarinul

Rozmarinul este o plantă perenă, așa că alegeți un loc pe termen lung, cu mult soare, pregătiți bine solul și planificați controlul buruienilor. Planificați din timp și selectați un soi vertical (până la aproximativ 1,8 metri înălțime) sau o formă compactă sau căzătoare, potrivită spațiului dumneavoastră de creștere.

Cultivarea din semințe

Rozmarinul este rar cultivat din semințe, deoarece germinația durează luni și are o rată de succes slabă. Deși poate fi o provocare interesantă pentru grădinari, vă recomandăm să porniți de la o butașă.

Cultivarea dintr-o butașă sau o plantă tânără

Puteți cultiva rozmarin dintr-o plantă existentă care vă place în mod deosebit. Primăvara, luați o butașă de aproximativ 7,6 cm dintr-o creștere nouă, moale. Îndepărtați frunzele din jumătatea inferioară a tulpinii, lăsând o jumătate de duzină în partea de sus. Introduceți cu grijă tulpina în pământ de ghiveci și udați bine. Plasați butașa într-o fereastră luminoasă, nu prea fierbinte, și mențineți umiditatea timp de aproximativ 8 săptămâni. Când observați creșteri noi pe tulpină, înseamnă că rădăcinile se dezvoltă în sol și este timpul să transplantați.

Transplantarea

Texas A&M Agrilife Extension recomandă curățarea pietrelor și a resturilor din locul de plantare și adăugarea a 10-15 cm de compost. Lucrați-l în sol, apoi formați un mușuroi pentru fiecare plantă pentru a asigura un drenaj bun. Săpați o groapă la fel de adâncă ca ghemul de rădăcini al plantei și de două ori mai largă, apoi plantați, udați și mulciți.

Cultivarea în containere

După ce planta a fost transferată într-un ghiveci mai mare și într-un mediu de creștere nou, puteți ciupi creșterile moi pentru a uniformiza ramurile și a modela planta pe măsură ce crește. Puteți încerca, de asemenea, să aplicați un îngrășământ bogat în azot plantelor în ghiveci.

Îngrijirea rozmarinului

Rozmarinul este o plantă perenă lemnoasă, cu cerințe reduse de întreținere, care poate dura mulți ani dacă este protejată de temperaturile de îngheț, udată regulat și rară ocazional.

Lumină, temperatură și umiditate

Rozmarinul provine din climatul mediteranean, așa că, prin natură, dorește o zi întreagă de soare și vreme caldă. În exterior, este foarte adaptabil la vremea caldă, răcoroasă, uscată sau umedă. În interior, pe de altă parte, rozmarinul se poate usca și poate căpăta o nuanță maronie. Așezați ghiveciul pe o tavă plină cu pietriș și apă pentru a menține umiditatea plantei și oferiți plantei un loc însorit, dar răcoros.

Sol, nutrienți și apă

Rozmarinul prosperă în soluri cu drenaj bun, deoarece prea multă apă poate duce la putrezirea rădăcinilor sau la o plantă foarte lemnoasă, cu aspect aspru. Necesită foarte puțină nutriție suplimentară, dar un îngrășământ universal cu o cantitate regulată de azot îl va ajuta să adauge creșteri vegetative noi.

Unele soiuri de rozmarin sunt rezistente la secetă sau cel puțin economisesc apă, necesitând doar o udare bună o dată pe săptămână, dar în locuri foarte calde rozmarinul poate necesita udări mai regulate.

Iernarea

Rozmarinul este veșnic verde în climatele mai calde decât Zona 6. În zonele foarte reci, plantele ar trebui cultivate în ghivece și mutate în interior înainte ca înghețul să le afecteze. Cu toate acestea, dacă acest lucru nu este posibil, încercați să tăiați planta la doar 12-15 cm deasupra solului și să o acoperiți cu un strat gros de paie pentru izolație. Dacă solul îngheață complet iarna, chiar și această metodă este puțin probabil să funcționeze.

Dăunători și boli comune

Rozmarinul este destul de rezistent la boli, dar dacă apar mucegaiul pudră sau boli similare, aplicați un fungicid organic. Puține insecte deranjează această plantă. Tratați acarienii și alți dăunători cu un spray pe bază de săpun, iar coșenile – acei sugari de sevă sedentari care arată ca niște balanide – prin tăierea și aruncarea ramurilor infestate. Majoritatea problemelor pot fi evitate prin rărirea plantelor, evitarea udării excesive și fertilizarea justă.

Soiuri de rozmarin

Unele soiuri au un amestec mai puternic mirositor de compuși aromatici, inclusiv pinenul, un tip de terpenă cu miros distinctiv, găsită în pini și alte plante. Frunzele mai late, mai plate par să aibă mai puțină aromă de pin și mai mult echilibru culinar, comparativ cu altele al căror atractivitate este în principal decorativă.

• Tuscan Blue crește tufoase și vertical, cu frunze închise la culoare, tolerează vremea caldă și are o aromă excelentă, echilibrată.
• Arp este rezistent la frig până în Zona 5 și la secetă, cu flori albastre deschis. Crește vertical cu ramuri drepte care sunt bune pentru frigărui la grătar.
• Irene, un tip căzător, este rezistent la secetă și produce multe flori.

Cum se recoltează, se păstrează și se conservă rozmarinul

Tăiați rozmarinul după cum este necesar pentru gătit. Dacă recoltați mai mult de câteva ramuri odată, profitați de ocazie pentru a tăia strategic pentru o circulație îmbunătățită a aerului și o creștere mai bună, apoi lăsați lăstarii noi să se dezvolte înainte de a recolta din nou.

Rozmarinul poate fi folosit proaspăt (rezistă până la o săptămână în frigider), congelat, congelat în ulei de măsline sau uscat. Pentru a usca, agățați buchețele mici de rozmarin cu capul în jos pentru a se usca, apoi îndepărtați frunzele și păstrați-le într-un borcan de sticlă.