Vă întrebați ce înseamnă „De la Atlanta la Appalachia”? Este parte dintr-o serie ocazională despre viața în sălbăticia Virginiei de Vest, prin ochii unui cuplu care nu și-ar fi imaginat niciodată că le va plăcea acolo. Citiți episoadele anterioare aici.
* *
L-am întâlnit pe vecinul meu Brooks la Sam’s Club și, așa cum se întâmplă adesea când te întâlnești cu oameni într-un orășel, conversația a deviat către animale. Brooks îmi povestea despre momentul în care el și soția lui, Bunnie, au început să crească găini. Petrecuseră luni de zile amenajându-și curtea și investind bani în construirea unui coteț de lux perfect. Puii au sosit, au crescut și, în cele din urmă, au început să ouă.
„I-am spus soției mele că eu voi mânca primul ou”, și-a amintit Brooks, în timp ce stăteam lângă un stand cu pantaloni de trening Member’s Mark.
„De ce?”, am întrebat.
„Pentru că voiam să știu cum gustă un ou de 7.000 de dolari.”
M-am gândit des la această poveste în timp ce Elizabeth și eu am urmărit cum crește propria noastră turmă. Cele șapte găini ale noastre – fiecare numită după o diferită crainică NPR – duc o viață de lux și nu le lipsește nimic. Nina Totenberg (sau oare Nina Toten-pasăre?) se bucură să facă băi de praf în nisipul special pe care l-am adus cu camionul dintr-un județ vecin, care oferă o podea suplă și moale pentru ghearele ei. În cele din urmă, Yuki Noguchi, Melissa Block și Audie Cornish, numită pe bună dreptate, ne vor întoarce favoarea, livrându-ne ouă proaspete la masa de mic dejun zilnic.
Am știut dintotdeauna că ouăle vor veni; a fost întotdeauna doar o chestiune de timp.
Între timp, Cokie Roberts și compania ei au tot spațiul la dispoziție.
Terry Gross (găina) va fi mereu prima
Terry Gross, o intervievatoare excelentă în formă umană, nu are același aplomb în permutarea ei de găinușă. Pentru început, cu smocul ei bizar de păr facial, arată oarecum ca un soldat din războiul civil reîncarnat într-o găină.
Ea a fost prima care a trecut prin „schimbare”, maturizându-se de la o găină adolescentă stângace la o cloșcă ce părea să spună „Doamne, scoateți oul ăsta din mine”. Zile întregi, s-a comportat ciudat și a cotcodăcit fără oprire. Sărea gardul și începea să hoinărească prin proprietate, probabil în căutarea unui loc unde să-și depună primul ou. Când m-am apropiat de ea, s-a ghemuit – un semn clar al maturității sexuale la găini.
Ca o femeie care trece prin dureri de travaliu, era clar ce urma. În timp ce Lakshmi Singh și restul doamnelor NPR se plimbau libere prin curte, Elizabeth a petrecut dimineața stând pe podeaua cotețului, în timp ce Terry cotcodăcea în cercuri, încercând cu disperare să găsească spațiul optim pentru a scoate lucrul ăsta. Avem niște compartimente numite cuibare atașate de coteț, oferind intimitatea necesară pe care găinile le place să o aibă atunci când depun ouă. La sfatul mentorului nostru, Experta în găini, am plasat chiar și ouă false, momeală, în compartimente, pentru a le arăta găinilor noastre unde să-și facă treaba.
După ce am petrecut câteva ore cu ea, am intrat în casă să ne continuăm ziua. La urma urmei, un ou păzit nu eclozează niciodată. (Sau ceva de genul.) Pe măsură ce soarele a început să apună, ne-am întors afară în curtea găinilor să vedem ce mai face gașca și dacă Terry ne-a lăsat un cadou. Și iată – chiar în cuibare, lângă ouăle momeală, Terry depusese primul ei ou. Ea este o găină din rasa Easter Egger, ceea ce înseamnă că ouăle ei vor fi colorate. Cel din cutie era verde cu o nuanță măslinie. Era frumos.
Ne-am ghemuiți lângă Terry pentru a o felicita pentru o treabă bine făcută și am forțat-o să pozeze cu noi pentru un număr exorbitant de selfie-uri. Ne-am actualizat statutul pe Facebook și am strâns rapid peste 100 de „Apreciuri”. Elizabeth a adus oul în casă și l-a așezat pe un suport special pentru ouă, încrustat cu aur, pe care îl cumpărase de pe eBay. Oul, deocamdată, urma să fie expus – mai întâi în veranda noastră, unde ferestrele ofereau o iluminare bună pentru o altă serie de fotografii, apoi în living, ca să-l putem privi din confortul canapelei. În cele din urmă, pe măsură ce noaptea și oboseala ne-au copleșit, exponatul cu oul a fost mutat în dormitorul nostru, astfel încât să fie ultimul lucru pe care îl vedeam adormind și primul lucru pe care îl vedeam dimineața.
În cele din urmă, presupun, se va muta în bucătărie. Și voi descoperi în sfârșit cum gustă un ou de 7.000 de dolari.
