Pământul pierde gheață. Cazurile de retragere a ghețarilor depășesc cu mult cele de avansare, notează autorii unui raport publicat de Societatea Geologică a Americii.
Topirea ghețarilor poate fi un lucru destul de abstract. De fapt, schimbările climatice în general pot fi un lucru destul de abstract. După cum se notează în postarea lui Lloyd despre americani care cred că schimbările climatice se întâmplă – doar că nu li se întâmplă lor: „Deoarece schimbările climatice sunt un fenomen statistic care nu poate fi experimentat direct, ele reprezintă o provocare unică pentru creierul uman.”
Și astfel o provocare unică și pentru oamenii de știință care lucrează pentru a transmite urgența problemelor actuale; motiv pentru care un grup de experți în domeniu a elaborat acest raport cu fotografii înainte și după, arătând pierderea gheții de pe suprafața Pământului, o consecință aproape sigură a emisiilor antropice de carbon, notează ei. „Nu o poți ignora – fotografiile nu mint. Adevărata problemă pentru geologi este ce vom face în legătură cu asta, când o mare parte din știința și societatea noastră sunt strâns legate de combustibilii fosili.”
Deoarece nu mulți dintre noi au ocazia să vadă ghețari în natură, ne este greu să recunoaștem amploarea problemei. Autorii – Patrick Burkhart, Richard Alley, Lonnie Thompson, James Balog, Paul E. Baldauf și Gregory S. Baker – speră să schimbe asta prin prezentarea unor dovezi ușor de înțeles. În calitate de educatori în geoscience, speră să prezinte cele mai bune studii „cât mai precis și elocvent posibil, pentru a aborda provocarea fundamentală de a transmite magnitudinea impacturilor antropice, încurajând în același timp determinarea optimistă din partea studenților, alături de o cetățenie din ce în ce mai informată.”
„Să ne străduim să spunem povestea mai bine,” spun ei.
© (A–H) James Balog and the Extreme Ice Survey; (I–J) Lonnie Thompson
(A–B) Ghețarul Mendenhall, Alaska, retragere de ~550 m între 2007 și 2015. (C–D) Solheimajokull, Islanda, retragere de ~625 m între 2007 și 2015. (E–F) Ghețarul Stein, Elveția, retragere de ~550 m între 2006 și 2015. (G–H) Ghețarul Trift, Elveția, retragere de ~1,17 km între 2006 și 2015. (I–J) Ghețarul Qori Kalis, un braț al calotei glaciare Quelccaya, Peru, retragere de ~1,14 km între 1978 și 2016.
Autorii notează că retragerea rapidă a ghețarilor este caracteristică întregii planete. Implicațiile includ creșterea nivelului mării și scăderea cantității de apă în zonele cu resurse alimentate de apa topită, printre alte amenințări. Iar retragerea ghețarilor se datorează „concentrațiilor crescânde de gaze cu efect de seră eliberate prin arderea combustibililor fosili,” explică ei.
„Afirmăm că înțelegerea perturbării naturii de către om, apoi alegerea de a ne angaja în luarea deciziilor bazate pe știință, este o alegere înțeleaptă,” concluzionează ei. „Rata la care se retrag ghețarii oferă una dintre cele mai clare indicații că timpul este esențial dacă impacturile umane trebuie limitate.”
Citiți întregul raport aici: Savor the Cryosphere
