La puțin peste doi ani de când uciderea ca trofeu a unui leu iubit numit Cecil a stârnit indignare internațională, fiul său cel mare, Xanda, a avut, tragic, o soartă similară.
Leul din sud-vestul Africii, în vârstă de 6 ani, unul dintre cei aproximativ 20.000 de exemplare rămase în sălbăticie, a fost împușcat și ucis de vânători de trofee pe 7 iulie, după ce a rătăcit în afara limitelor protejate ale Parcului Național Hwange din Zimbabwe. Potrivit lui Andrew Loveridge, un om de știință de la Universitatea Oxford care a petrecut ultimii ani monitorizându-l pe Xanda, zgarda GPS a leului a arătat că acesta se afla la aproximativ 1,9 kilometri în afara parcului în momentul morții sale.
„Xanda a fost unul dintre acești lei magnifici din Kalahari, cu o coamă mare, corp masiv, într-o condiție excelentă – un animal foarte, foarte frumos”, a declarat Loveridge pentru The Guardian. „Personal, cred că este trist că cineva vrea să împuște un leu, dar există oameni care plătesc bani pentru a face asta.”
Potrivit oficialilor, Xanda a fost ucis de o firmă de vânătoare de trofee cu licență, condusă de zimbabweanul Richard Cooke. Identitatea persoanei care a ucis leul nu a fost dezvăluită, o decizie menită probabil să protejeze individul de reacția negativă cu care s-a confruntat dentistul american care l-a ucis pe Cecil. La vârsta de 6 ani și aflându-se în afara parcului național, Xanda îndeplinea cerințele legale minime pentru vânătorile de trofee. Având în vedere moartea sa și a altora care au avut loc la scurtă distanță de limitele de protecție ale parcului, cercetătorii de la Oxford ar dori să vadă adăugarea unei zone de interdicție a vânătorii pe o rază de 5 kilometri.
„Este ceva ce sugerăm de ani de zile”, a adăugat Loveridge. „Dar există multă rezistență, deoarece o mare parte din vânătoare are loc chiar la graniță, pentru că acolo sunt animalele. Operatorii de foto-turism din Hwange sunt foarte dornici să poarte această discuție. Sunt deranjați că s-a întâmplat acest lucru.”
Mult mai valoros în viață
Indignarea legată de moartea lui Xanda pe rețelele sociale a fost rapidă, cu petiții împotriva practicii adunând zeci de mii de semnături, iar grupuri precum African Wildlife Foundation cerând o reevaluare a utilizării vânătorii de trofee pentru a finanța eforturile de conservare.
„Acest incident este un trist memento că Africa nu trebuie să se bazeze pe uciderea speciilor rare pentru a finanța conservarea”, a declarat președintele AWF, Kaddu Sebunya, într-o declarație. „Este un apel către comunitatea de conservare, instituții și guverne să crească investițiile în finanțări alternative pentru a sprijini programe precum relocarea, dezvoltarea ecoturismului și asigurarea spațiului necesar prosperării acestor specii.”
Deși vânătorile de trofee aduc zeci de mii de dolari economiei locale, este din ce în ce mai clar că fauna sălbatică a Africii este mai valoroasă în viață decât moartă.
„Un specialist african în conservare a estimat că eco-turiștii dintr-un singur hotel au plătit mai mult într-o săptămână pentru a face fotografii cu Cecil decât cei 55.000 de dolari pe care Palmer i-a cheltuit pentru a pune capul leului pe peretele său cu trofee”, a scris Michael Markarian, ofițer de politici pentru Humane Society, în 2015. „Pe parcursul vieții sale, un Cecil viu ar fi putut aduce 1 milion de dolari din turism.”
Un raport din 2016 realizat de personalul democrat al Comitetului pentru Resurse Naturale al Camerei Deputaților a contestat în continuare utilizarea vânătorii de trofee ca instrument de conservare. Raportul de 25 de pagini, intitulat „Missing the Mark”, a citat industria vânătorii de trofee ca fiind prost reglementată și nerespectând întotdeauna regulile.
„În evaluarea fluxului de venituri din vânătoarea de trofee către eforturile de conservare, am găsit multe exemple îngrijorătoare de fonduri fie deturnate de la scopul lor, fie nefiind dedicate conservării de la bun început”, au adăugat aceștia.
Acestea fiind spuse, vânătoarea de trofee rămâne o parte integrantă a unor politici de gestionare a faunei sălbatice. Până când vor fi dezvoltate alternative mai profitabile pentru proprietarii de terenuri și comunitățile care depind de astfel de venituri pentru traiul lor, aceasta va rămâne un instrument nefericit de conservare.
„Vânătoarea de trofee protejează o zonă cam de mărimea Franței și Spaniei luate împreună în Africa”, a declarat Loveridge pentru The Guardian. „Deci, dacă renunți la vânătoarea de trofee, ce se întâmplă cu tot acest habitat?”
