Nivelul crescut al mării ucide copacii, creând „păduri fantomă” de copaci morți. Din cauza infiltrării apei sărate în bazinele hidrografice, pădurile de mlaștină, odată sănătoase, sunt distruse, lăsând în urmă pâlcuri de copaci morți care nu au cum să supraviețuiască în noul lor mediu. Pe măsură ce criza climatică se intensifică, pădurile fantomă devin tot mai răspândite.
Există o pierdere uriașă de biodiversitate atunci când pădurile naturale de mlaștină sunt distruse. Ceea ce este mai greu de cuantificat este exact cât de mult contribuie direct aceste păduri fantomă la schimbările climatice. Și, în mod specific, o zonă de incertitudine este cât de mult ar putea emite copacii înșiși – spre deosebire de solurile de sub ei.
Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Carolina de Nord au descoperit că emisiile de gaze cu efect de seră provenite de la copacii morți în picioare din pădurile fantomă – pe care cercetătorii le descriu în mod fermecător drept „fâsâituri de copaci” – trebuie luate în considerare la evaluarea impactului net asupra mediului al acestor schimbări. Studiul, intitulat „Factori ai emisiilor de gaze cu efect de seră de la copacii morți în picioare din pădurile fantomă”, a fost publicat online în Biogeochemistry pe 10 mai 2021.
În comunicatul de presă care însoțește studiul, Marcelo Ardón, profesor asociat de silvicultură și științe ale mediului la NC State și co-autor al cercetării, explică faptul că inițial nu era clar dacă copacii morți facilitează sau împiedică eliberarea emisiilor: „Am început această cercetare întrebându-ne: Acești copaci uscați sunt paie sau dopuri? Facilitează ei eliberarea din soluri sau rețin gazele? Credem că acționează ca niște paie…”
Potrivit autorului principal al studiului, Melinda Martinez – o studentă masterandă în silvicultură și resurse de mediu la NC State – cantitatea de emisii nu este echivalentă cu cea provenită din soluri, totuși contribuie la o creștere de aproximativ 25% a emisiilor totale ale ecosistemelor: „Chiar dacă acești copaci morți în picioare nu emit la fel de mult ca solurile, ei tot emit ceva și cu siguranță trebuie luați în considerare. Chiar și cel mai mic fâsâit contează.”
Într-un email către PlanetaNoastra, Martinez explică faptul că descoperirile arată că arborii uscați (copacii morți) sunt importanți pentru înțelegerea impactului total asupra mediului al pădurilor fantomă. Cu toate acestea, cuantificarea sau prezicerea acestor emisii ar putea fi în continuare o provocare:
„Acești arbori uscați din pădurile fantomă continuă să emită gaze cu efect de seră mult timp după moartea lor și ar trebui luați în considerare, deoarece ar putea însemna că ecosistemul ar putea fi mai degrabă o sursă de gaze cu efect de seră decât un puț de gaze cu efect de seră”, spune Martinez. „Am constatat că cantitatea emisă [de la arborii uscați] nu este la fel de previzibilă precum gazele cu efect de seră emise din soluri. De exemplu, în timpul inundațiilor prelungite din vară ne așteptăm să vedem creșteri de metan și scăderi de dioxid de carbon din soluri, dar nu am observat acest model în gazele cu efect de seră emise de la arborii uscați.”
În studiu, cercetătorii au măsurat emisiile de dioxid de carbon, metan și protoxid de azot de la arbori uscați de pin și chiparos de baltă, folosind analizoare portabile de gaze. Martinez explică faptul că, pe lângă cuantificarea cantității de emisii la care contribuie arborii uscați, echipa de cercetare a analizat și tipurile de gaze emise.
În acest sens, o parte din cercetările lor – încă nepublicate – oferă un răspuns mai nuanțat la întrebarea dacă arborii uscați sunt un pai sau un dop. De fapt, spun cercetătorii, arborii uscați ar putea acționa ca un pai „filtrat”, modificând natura emisiilor însele.
Martinez explică:
„Credeam că acești copaci morți în picioare (adică arborii uscați) acționau ca niște paie pentru gazele cu efect de seră produse de sol, deoarece o mare parte din apa din interiorul copacului este eliminată, lăsând o rețea complexă de celule deschise, permițând gazelor să difuzeze lent în susul tulpinii uscate. Știm că concentrațiile de gaze cu efect de seră sunt mult mai mari în interiorul tulpinilor uscate și scad odată cu creșterea înălțimii tulpinii, astfel că, în cadrul unui alt manuscris al nostru, am găsit dovezi care arată că metanul (unul dintre gazele cu efect de seră pe care le măsurăm) poate fi oxidat (adică, convertit înapoi în dioxid de carbon).”
Deoarece descoperirile studiului sugerează că emisiile totale de gaze cu efect de seră din pădurile fantomă ar putea fi chiar mai mari decât ar fi sugerat modelele anterioare, Melinda Martinez spune că acest lucru impulsionează necesitatea de a fi foarte atenți la eforturile viitoare de împădurire sau restaurare în zonele costiere, mai ales dacă scopul este sechestrarea carbonului:
„Dintr-o perspectivă de gestionare a terenurilor, este important să înțelegem și să știm exact unde este mai probabil să apară pădurile fantomă, dacă se fac eforturi de restaurare. Ca parte a celui de-al treilea capitol al disertației mele [încă nepublicat], ne concentrăm pe detectarea semnalelor timpurii de avertizare ale formării pădurilor fantomă prin utilizarea imaginilor din teledetecție.”
