Când vine vorba de a-și lăsa pisicile să se plimbe și să vâneze în aer liber, proprietarii de animale de companie se încadrează în una dintre cele cinci categorii, au descoperit cercetătorii. Aceștia variază de la „îngrijitori conștiincioși” care sunt preocupați de prădarea păsărilor și a altor animale sălbatice de către pisici, până la „apărători ai libertății” care cred că pisicile ar trebui să poată rătăci oriunde doresc.
Din cauza preocupărilor că pisicile de exterior ucid animale, grupurile de conservare au pledat de mult timp pentru interzicerea pisicilor care se plimbă liber. Dar unii proprietari de animale de companie s-au opus adesea vehement acestei legislații.
Deși estimările variază, un studiu din 2013 publicat în revista Nature Communications a constatat că pisicile ucid între 1,3 și 4 miliarde de păsări în fiecare an. Deși mulți susținători ai pisicilor au contestat modul în care au fost calculate aceste numere, nimeni nu neagă că, atunci când pisicile au voie să vâneze, păsările și alte animale sălbatice suferă.
„O cantitate considerabilă de cercetări a fost efectuată asupra efectelor plimbării și vânătorii pisicilor asupra faunei sălbatice, dar comparativ puțini cercetători au întrebat proprietarii de pisici despre părerile lor referitoare la aceste probleme complexe și controversate,” a declarat pentru PlanetaNoastra autoarea principală a noului studiu, Sarah Crowley, de la Institutul pentru Mediu și Durabilitate al Universității din Exeter, Cornwall. „Am vrut să aflăm ce cred proprietarii de pisici despre comportamentul de plimbare și vânătoare al animalelor lor de companie și despre opiniile lor cu privire la dacă și cum ar trebui gestionat acest aspect.”
Pentru studiu, cercetătorii de la Universitatea din Exeter au sondat 56 de proprietari de pisici din Marea Britanie, atât din zone rurale, cât și urbane. Le-au prezentat 62 de declarații despre perspectivele proprietarilor de pisici, cum ar fi „Vânătoarea pisicilor nu mă deranjează” și „Menținerea pisicilor în interior le menține în siguranță”. Proprietarii de pisici au clasificat fiecare declarație.
Cercetătorii au analizat răspunsurile sondajului și au descoperit cinci tipuri distincte de proprietari de pisici. Rezultatele studiului au fost publicate în Frontiers in Ecology and the Environment.
5 tipuri de proprietari de pisici
Iată cele cinci tipuri și câteva dintre convingerile lor cheie.
Protector preocupat
- Își face griji că pisicile care se plimbă ar putea fi pierdute, furate sau ucise
- Crede că menținerea pisicilor în interior le ține în siguranță
- Nu are sentimente puternice despre vânătoare, dar nu ar ține o pisică înăuntru doar pentru a o împiedica să vâneze
Apărător al libertății
- Crede că pisicile ar trebui să poată rătăci oriunde doresc, la fel ca un animal sălbatic
- Consideră că vânătoarea este o parte normală a comportamentului pisicilor și ajută la controlul populației de rozătoare
- Se opune oricăror restricții care ar limita accesul pisicilor în aer liber
Gardian tolerant
- Crede că beneficiile plimbării depășesc orice riscuri
- Iubește fauna sălbatică și crede că vânătoarea este neatrăgătoare, dar consideră că asta fac pisicile
- Nu știe cum proprietarii pot reduce comportamentul de vânătoare
Îngrijitor conștiincios
- Crede că pisicile ar trebui să aibă acces în aer liber, dar nu se opune anumitor restricții
- Vânătoarea îi deranjează cu adevărat și sunt deosebit de preocupați de păsări
- Crede că proprietarii au o anumită responsabilitate de a gestiona comportamentul de vânătoare al pisicilor
Proprietar laissez-faire
- Crede că este natural ca pisicile să iasă și natural dacă apar probleme din această cauză
- Nu s-a gândit niciodată cu adevărat la efectele pisicilor asupra populației de animale sălbatice
- Ar fi mai înclinat să gestioneze comportamentul pisicii dacă aceasta ar ucide constant
Deși nu este la fel de științific ca cel folosit în studiu, cercetătorii au creat un test simplu pentru ca proprietarii de pisici să poată vedea ce categorie îi descrie cel mai bine.
Răspunsuri diverse
Cercetătorii au constatat că răspunsurile au fost destul de diverse și puțini proprietari aveau sentimente clare, alb-negru, despre comportamentul pisicilor.
„Am constatat că până și persoanele preocupate de faptul că pisicile ucid animale sălbatice cred că pisicile lor ar trebui să aibă un anumit acces în aer liber, dar am descoperit, de asemenea, că majoritatea proprietarilor nu le place ca pisicile lor să vâneze și ar dori să reducă numărul de animale sălbatice ucise de animalele lor de companie,” spune Crowley. „Adesea, însă, nu sunt siguri cum să reducă vânătoarea fără a ține pisicile în interior (ceea ce nu doresc cu adevărat să facă, în general pentru că se tem că acest lucru compromite bunăstarea pisicilor).”
Deoarece Crowley și echipa sa efectuaseră cercetări anterioare privind proprietatea și atitudinile față de pisici, aveau o idee despre ce tipuri de personalități să se aștepte. Cu toate acestea, spune ea, au fost surprinși și interesați de descoperirea „proprietarilor laissez-faire”.
„Aceștia sunt oameni care au o pisică, dar nu s-au gândit niciodată cu adevărat la riscurile plimbării pisicilor, dacă vânătoarea este o problemă sau la oricare dintre problemele despre care i-am întrebat,” spune ea. „Uneori, aceștia sunt oameni care au adoptat pisici care ‘pur și simplu au apărut’ – așa că nu au intenționat niciodată să fie proprietari de pisici!”
Pisici în afara regatului unit
Deoarece studiul a fost realizat doar în Marea Britanie, răspunsurile s-ar putea schimba în locații unde oamenii au atitudini diferite față de pisicile de exterior și față de a le lăsa să se plimbe.
„Deși ne-am aștepta ca „cele cinci tipuri” să fie în mare parte similare în alte țări, am putea anticipa diferențe în popularitatea relativă a fiecăruia,” spune Crowley. „De exemplu, în SUA știm că oamenii sunt mai predispuși să își țină pisicile în interior decât în Marea Britanie, așa că ar putea exista mai mulți „protectori preocupați” acolo, iar în Australia mai mulți oameni ar putea fi preocupați de impactul asupra faunei sălbatice native, așa că ar putea exista un număr mai mare de „îngrijitori conștiincioși” acolo.”
(Cercetările sugerează că pisicile sălbatice din Australia ucid până la șapte animale pe zi per pisică în Australia.)
Noul studiu arată diferitele viziuni pe care le au proprietarii de pisici, dar nu detaliază care dintre acestea sunt mai comune. Echipa speră să continue cercetările pentru a afla mai multe. Și speră că acest studiu poate ajuta alți oameni de știință.
„Aceasta este o problemă dificilă și sperăm că cercetări de acest gen îi ajută pe cercetătorii care lucrează în ecologie și conservare să înțeleagă mai bine punctele de vedere ale persoanelor cel mai în măsură să contribuie la reducerea numărului de animale sălbatice ucise de pisicile domestice: proprietarii de pisici,” spune Crowley.
„Acum avem o înțelegere mai bună a proprietarilor de pisici britanici, cel puțin, ceea ce ne ajută să știm care sunt prioritățile lor și ce trebuie să facem pentru a-i ajuta să reducă vânătoarea pisicilor. Am constatat, de exemplu, că mulți proprietari de pisici sunt dornici să reducă cantitatea de animale vânate de pisicile lor, dar nu sunt siguri cum să facă acest lucru, ceea ce sugerează că o îndrumare mai clară privind diferite metode ar fi valoroasă.”
