«Alunecări de teren» masive se formează ca o plagă în emisfera nordică — cratere adânci care apar ca porți către lumea de dincolo — și ar putea reprezenta un semn prevestitor al ceea ce va urma, raportează The Independent.
Cea mai mare dintre aceste așa-numite mega-alunecări de teren este craterul Batagaika din Siberia. Această prăpastie neobișnuită pare aproape ca și cum pământul s-ar întoarce pe dos. Și mai înfricoșător, se lărgește cu până la 20 de metri pe an, invadând încet peisajul ca o ființă vie. Cele mai recente estimări de dimensiuni, publicate în februarie, indică faptul că craterul are 966 de metri lungime și 86 de metri adâncime.
Cauza acestor doline înfiorătoare este topirea permafrostului — solul și roca înghețată care alcătuiesc cea mai mare parte a peisajului arctic. Pe măsură ce planeta noastră continuă să se încălzească, permafrostul se dezgheață, iar pământul se slăbește și se prăbușește. Acest proces nu numai că desfigurează terenul, dar eliberează și gaze cu efect de seră periculoase în aer, care altfel ar fi fost blocate de aderența solului înghețat.
„Pe măsură ce clima se încălzește – cred că nu există nicio îndoială că se va încălzi – vom avea o topire crescândă a permafrostului și… vor fi mai multe alunecări și mai multe ravenări, mai multă eroziune a suprafeței terestre”, a explicat profesorul Julian Murton, geolog la Universitatea din Sussex, care a vizitat recent craterul Batagaika pentru a-i studia caracteristicile.
Eliberarea gazelor cu efect de seră — în special, metanul — din permafrostul în curs de topire este ceea ce se numește o buclă de feedback climatic. Pe măsură ce planeta se încălzește, mai mult permafrost se topește și mai multe gaze cu efect de seră sunt eliberate în atmosferă, ceea ce duce la o încălzire și mai mare și la o topire și mai accentuată, și așa mai departe. Odată ce un astfel de proces este declanșat, devine foarte dificil de oprit. Acesta este unul dintre motivele pentru care cercetătorii avertizează că mega-alunecările de teren precum craterul Batagaika reprezintă amenințări majore pentru clima planetei noastre. Ele sunt un semn prevestitor, un simptom, al unei boli subiacente mai mari.
Localnicii nu se apropie de stâncile care marchează marginile craterului Batagaika, de teamă că gaura se va extinde brusc și îi va înghiți. (Ei raportează, de asemenea, că aud zgomote prevestitoare.) Temerile lor nu sunt în întregime nejustificate. Stâncile sunt periculoase și se extind. Dar și mai periculos este peisajul de la baza craterului, pe care profesorul Murton îl compară cu Badlands din sud-vestul Statelor Unite, plin de ravene și șanțuri.
Terenul s-a deschis atât de rapid încât rămășițele în descompunere ale mamuților, boilor moscați și cailor dispăruți de mult timp pot fi uneori văzute. Butuci de copaci vechi ies din pământ. Este de înțeles de ce unii oameni au asemănat aceste fisuri cu porți către lumea de dincolo.
„La baza alunecării de teren este stâncă… Nu am văzut nicio poartă spre iad”, a spus Murton, ca și cum ar fi trebuit să viziteze locul personal înainte de a ști cu siguranță.
„Lucrul acesta crește remarcabil de rapid”, a adăugat el. „Dacă ai drumuri sau cărări în apropiere, acestea ar putea fi ușor înghițite pe măsură ce crește… deci reprezintă un pericol pentru localnici.”
