Sintagma Energie net zero sau carbon zero m-a deranjat întotdeauna. Am remarcat că pot face ca cortul meu să aibă energie net zero dacă am destui bani pentru panouri solare, dar acesta nu este neapărat un model sustenabil. Și pe alții i-a deranjat conceptul; consultantul Passive House, Bronwyn Barry, scrie pe blogul NYPH: „Pun pariu că ‘Casele cu Energie Net Zero’ – oricum ar defini cineva acea cifră goală – vor fi îngropate undeva într-un cimitir de marketing.”
Bronwyn continuă:
Energia solară de pe acoperișuri îi favorizează disproporționat pe cei care au acoperișuri, de preferință mari, pe case cu un singur etaj, pe terenuri mari din suburbii. Acești oameni tind să conducă mult.
Dacă vrem să ieșim din această criză, va trebui să trăim mai aproape unii de alții, în comunități pietonale, în clădiri care nu folosesc multă energie pe cap de locuitor, iar asta nu lasă mult spațiu pe acoperiș pe cap de locuitor pentru colectoare solare.
© Margaret Badore
(Deși Margaret Badore de la PlanetaNoastra a vizitat ieri o clădire care ar putea să-mi dovedească contrariul)
Mă gândeam la această problemă ieri, după ce Michael Graham Richard a scris articolul său, Factor decisiv: Energia solară de pe acoperiș va fi la paritate cu rețeaua în toate cele 50 de state americane până în 2016. Cum anume schimbă acest lucru regulile jocului? Oare oamenii care nu își pot pune panouri solare pe acoperiș vor plăti acum mai mult pentru energie decât cei care pot? Factorul decisiv favorizează disproporționat extinderea suburbană?
Coincident, multe dintre întrebările mele despre căutarea energiei net zero au primit răspuns de la arhitectul britanic Elrond Burrell, într-un articol lung și bine documentat. El folosește termenul Carbon Zero, dar cred că termenii sunt, pentru această discuție, destul de interschimbabili. El oferă 9 motive bune pentru care aceasta este ținta greșită, dintre care pe unele le repet aici:
„Clădirile cu carbon zero” nu folosesc eficient resursele.
„Clădirile cu carbon zero”; doar în locația potrivită?
Din nou, problema constrângerilor impuse de împrejurimi, cum ar fi copacii, alte clădiri, suprafața limitată a acoperișului.
Dar unul dintre cele mai importante puncte pe care le subliniază se referă la ceea ce se întâmplă atunci când soarele nu strălucește și vântul nu bate.
„Clădirile cu carbon zero” nu reduc cererea de vârf din rețeaua națională.
Soluția la aceasta este să nu țintim către Energie Net Zero, ci să țintim către Eficiență Radicală a Clădirilor, să construim niveluri de izolație în casele și clădirile noastre astfel încât acestea să nu creeze vârfuri de cerere în momentele în care sursele regenerabile nu sunt disponibile pentru a le acoperi.
Costul în scădere al energiei solare este, așa cum notează Mike, un factor decisiv care va duce la reduceri semnificative ale emisiilor de CO2. Dar nu este un substitut pentru un design urban bun care ne scoate din mașini, tipuri de locuințe mai dense care pot susține comunități pietonale și clădiri mai bune care folosesc mai puțină energie în primul rând. Așa cum notează Elrond:
