Este acel șarpe veninos?

Dacă întâlniți întâmplător un șarpe în timp ce grădinăriți sau faceți drumeții, există șanse mari să nu știți la prima vedere dacă este veninos sau nu. Dacă puteți rezista impulsului de a fugi sau de a-l ucide, priviți mai atent. O verificare vizuală vă va ajuta să determinați dacă șarpele prezintă un pericol. De la o distanță sigură, uitați-vă la:

1. Forma capului. Aceasta este cea mai ușoară și mai evidentă indicație a faptului dacă un șarpe este veninos sau neveninos. Capul unui șarpe veninos este de obicei triunghiular sau în formă de săgeată. Excepții sunt șarpele neveninos cu nas de porc estic — care își poate aplatiza capul atunci când este amenințat — și șarpele coral.

2. Ochii. Șerpii veninoși au de obicei o pupilă verticală, eliptică (asemănătoare cu a unei pisici), în timp ce pupila unui șarpe neveninos va fi rotundă și situată în centrul ochilor săi. Dar există unele excepții de la această regulă generală, a declarat Ross Baker, proprietarul și fondatorul Oxbow Reptile din Duvall, Washington. Printre aceste excepții se numără șerpii de noapte (Hypsiglena). De asemenea, uitați-vă dacă există o fosetă, sau gaură, între ochi și nările șarpelui sau pe părțile laterale ale ochilor. Un șarpe veninos are o fosetă sau fosete sensibile la căldură care îi permit să localizeze prada cu sânge cald, chiar și pe întuneric. Șerpii neveninoși nu au aceste fosete senzoriale specializate.

3. Coada. Majoritatea șerpilor veninoși au un singur rând de solzi pe partea inferioară a cozii. Șarpele coral veninos este o excepție, deoarece are un rând dublu. Un rând dublu este comun la majoritatea șerpilor neveninoși. (Această metodă de identificare este cel mai bine efectuată pe o piele care a fost năpârlită, nu pe un șarpe viu!)

S-ar putea să fie nevoie de ceva curaj pentru majoritatea oamenilor să efectueze astfel de teste pe teren. „Teama de șerpi este una dintre cele două cele mai comune fobii”, a spus Judy DeLoache, profesor de psihologie la Universitatea din Virginia. DeLoache a condus un studiu cu un coleg despre ce îi face pe oameni să se teamă atât de mult de aceste creaturi târâtoare.

Studiile UVA au arătat cât de repede pot detecta oamenii un șarpe înainte de orice altceva. Într-un caz în care opt fotografii cu flori și o fotografie cu un șarpe au fost plasate pe un ecran de computer, oamenii ar vedea șarpele mai repede decât ar vedea florile, a spus DeLoache. Într-un al doilea studiu care a implicat copii foarte mici, copiii au asociat vocile speriate cu șerpii mai mult decât cu alte creaturi.

DeLoache crede că există două motive principale pentru care oamenii au teamă de șerpi. „Șerpii au o formă corporală și un tipar de mișcare unic, spre deosebire de orice altă creatură”, a spus ea. „Oamenii au teamă și aprehensiune față de lucrurile care sunt foarte neobișnuite.”

Frank Allen, biolog al faunei sălbatice la Departamentul de Conservare din Alabama din Scottsboro, Alabama, spune că știe chiar și biologi ai faunei sălbatice care au teamă de șerpi. „Este ironic că au reușit să termine un program de fauna sălbatică”, a spus el. „Dar”, a adăugat el, „nu există un motiv legitim pentru a avea teamă de șerpi.”

Șerpii, subliniază el, sunt utili oamenilor în multe feluri și joacă roluri importante în mediul natural. În primul rând, ajută la controlul rozătoarelor și al altor dăunători, unii dintre aceștia putând transmite boli oamenilor. „Îmi place să văd un șarpe de șobolani în hambarul meu”, a spus el. „De asemenea, sunt o sursă de hrană pentru răpitoare precum șoimul cu coadă roșie.”

Pentru a vă ajuta să determinați dacă un șarpe pe care l-ați putea întâlni pe neașteptate este unul de care ați dori să păstrați o distanță sigură sau pe care l-ați putea primi în grădina sau anexa dumneavoastră, iată o scurtă descriere a unora dintre cei mai comuni șerpi veninoși și neveninoși din Statele Unite.

În primul rând, șerpii veninoși

Doar aproximativ 14% până la 16% dintre toți șerpii sunt veninoși, a spus Baker. În Statele Unite, oamenii suferă aproximativ 8.000 de mușcături de la șerpi veninoși în fiecare an, potrivit Muzeului Internațional American al Șerpilor cu Clopoței din Albuquerque, New Mexico. Dintre acestea, o medie de 12 pe an, mai puțin de 1%, duc la deces. Mult mai mulți oameni mor în fiecare an din cauza înțepăturilor de albine, a loviturilor de trăsnet sau a aproape oricărui alt motiv.

Șerpii cu clopoței

Număr de specii: 32, cu 65 până la 70 de subspecii.

Descriere: Șerpii cu clopoței au o coadă care se termină cu un clopoțel sau o parte a clopoțelului, de unde își primesc numele. Clopoțelul este format din inele de cheratină (același material din care sunt făcute unghiile noastre) care se îmbină. Șerpii cu clopoței avertizează asupra unui atac iminent prin vibrarea clopoțelului, ceea ce creează un sunet puternic șuierător. Un șarpe cu clopoței are două „fosete” sensibile la căldură, una pe fiecare parte a capului.

Areal: America de Nord și America de Sud. Majoritatea șerpilor cu clopoței sunt concentrați în sud-vestul Statelor Unite.

Habitat: Șerpii cu clopoței preferă o gamă diversă de habitate uscate, inclusiv pășuni, tufărișuri, dealuri stâncoase, deșerturi și pajiști.

Ce ar trebui să știți: Mușcăturile de șerpi cu clopoței sunt principala cauză a rănirilor prin mușcături de șerpi în America de Nord și provoacă aproximativ 82% din decese. Cu toate acestea, șerpii cu clopoței mușcă rar, cu excepția cazului în care sunt provocați sau amenințați. Dacă sunt tratate prompt, mușcăturile sunt rar fatale.

Șarpele cu cap de cupru

Număr de specii: Există cinci subspecii. Șarpele cu cap de cupru nordic (A.c. mokasen) are cel mai mare areal, locuind o zonă de la nordul Georgiei și Alabamei spre nord până în Massachusetts și spre vest până în Illinois. Sunt uneori numiți moccasinul de munte datorită habitatului lor montan. Cuvântul nativ american pentru acești șerpi este mokasen.

Descriere: Șerpii cu cap de cupru au un cap de culoare cupru nemarcat și corpuri groase, maro-roșiatice, de cupru, cu benzi transversale maro-castaniu care se constrâng spre linia mediană. Organul lor fosetar sensibil la temperatură se află pe fiecare parte a capului între ochi și nările. Șerpii cu cap de cupru tineri au vârful cozii de culoare galben-sulf. Cresc până la aproximativ 76,2 cm lungime, deși lungimile medii și maxime pot fi destul de diferite, a spus Baker.

Areal: De la Florida Panhandle spre nord până în Massachusetts și spre vest până în Nebraska.

Habitat: Zone terestre până la semi-acvatice, care includ versanți împăduriți stâncoși și zone umede. Șerpii cu cap de cupru sunt cunoscuți și pentru faptul că ocupă lemn părăsit și putrezit sau grămezi de rumeguș.

Ce ar trebui să știți: Șerpii cu cap de cupru sunt cei mai activi din aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, diurni primăvara și toamna și nocturni vara. Multe mușcături de șerpi sunt atribuite șerpilor cu cap de cupru, dar mușcăturile sunt rar fatale. Mușcăturile apar atunci când oamenii calcă accidental pe șarpe sau îl ating, acesta fiind de obicei bine camuflat în mediul înconjurător. Uneori, atunci când sunt atinși, emit un miros de mosc care miroase a castraveți.

Șarpele Cottonmouth (water moccasin)

Număr de specii: Există trei subspecii: cottonmouth-ul estic, cel din Florida și cel vestic.

Descriere: Spatele este de culoare măslinie închis sau negru, burta este mai pală. La șerpii tineri, spatele este marcat de benzi cu margini închise și centre mai pale. Acest model se pierde de obicei la indivizii mai bătrâni. Botul este întotdeauna pal, și există de obicei o linie verticală închisă lângă fiecare nare. Modelul de benzi la exemplarele tinere poate fi izbitor. Cottonmouth-ii nou-născuți au vârfurile cozii viu colorate, care arată ca un vierme. Lungimea medie este de 76,2-121,9 cm, dar ocazional poate ajunge la 187,96 cm.

Areal: Cottonmouth-ii se găsesc în principal în sud-estul Statelor Unite, de la sudul Virginiei până în Florida și spre vest până în estul Texasului.

Habitat: Aceștia sunt șerpi semi-acvatici și pot fi găsiți lângă apă și câmpuri. Locuiesc în ape salmastre și se găsesc frecvent în mlaștini, pâraie, șesuri mlăștinoase și șanțuri de drenaj. Trăiesc, de asemenea, la marginile lacurilor, iazurilor și cursurilor de apă lente. Stau la soare pe ramuri, bușteni și pietre la marginea apei.

Ce ar trebui să știți: Mulți oameni cunosc acest șarpe sub numele de water moccasin. „Este unul dintre puținii șerpi nord-americani cu două nume folosite frecvent”, a spus Baker. Cottonmouth-ii nu sunt de obicei agresivi și nu vor ataca decât dacă sunt agitați. Șarpele va „sta pe poziție”, își va încolăci corpul și va amenința pe cel sau ce l-a alarmat cu gura larg deschisă și colții expuși, arătând căptușeala albă a gurii, de unde își primește numele comun, cottonmouth (gură-de-bumbac).

Șarpele coral estic

Gen/specie: Există două specii de șerpi coral în Statele Unite, cel estic (Micrurus fulvius) și cel Sonoran (Micruroides euryxanthus).

Descriere: Adulții au de obicei 50,8 până la 76,2 cm lungime. Capul este negru, urmat de un inel galben lat. Corpul are inele largi, roșii și negre, separate de inele galbene înguste (uneori inele albe). Inelele continuă în jurul burții șarpelui. Coada este neagră și galbenă, fără inele roșii. Pupila este rotundă.

Imitații inofensive: Doi șerpi neveninoși, șarpele regal stacojiu (Lampropeltis elapsoides) și șarpele stacojiu (Cemophora cocinnea), sunt adesea confundați cu șarpele coral estic. Iată cum să faceți diferența. Șarpele coral estic are un bot negru, în timp ce atât șarpele regal stacojiu, cât și șarpele stacojiu au boturi roșii. Inelele atât la șarpele coral estic, cât și la șarpele regal stacojiu înconjoară complet corpul, dar șarpele stacojiu are o burtă complet de culoare deschisă, fără model. O altă modalitate de a face diferența între imitațiile inofensive și șarpele coral estic este să vă amintiți aceste rime mnemonice:

‘If red touches yellow, it can kill a fellow.’ (Dacă roșu atinge galben, poate ucide un om.) (Șarpele coral estic)

‘If red touches black, it is a friend of Jack.’ (Dacă roșu atinge negru, este un prieten al lui Jack.) (Șarpele regal stacojiu sau șarpele stacojiu)

Areal: Șarpele coral estic se găsește în toată Florida, spre sud până în Florida Keys de Sus. În afara Floridei, se găsește spre nord până în sud-estul Carolinei de Nord și spre vest până în estul Texasului și nord-estul Mexicului.

Habitat: Această specie ocupă o varietate de habitate, de la păduri de câmpie uscate, bine drenate și zone de tufărișuri, până la hamace joase, umede și marginile mlaștinilor. Sunt destul de discreți și se găsesc de obicei sub resturi și în pământ. Ocazional se găsesc în zone deschise și chiar au fost văzuți cățărându-se pe trunchiurile stejarilor vii. Un număr mare de exemplare sunt găsite atunci când pădurile de pin de câmpie sunt buldozerizate, în special în sudul Floridei.

Ce ar trebui să știți: Deoarece șarpele coral estic este o rudă a cobrelor din Lumea Veche, oamenii cred că mușcătura sa este aproape întotdeauna fatală. Deși mușcătura sa este serioasă și ar trebui să primească imediat îngrijire medicală, statisticile sugerează că mușcătura șarpelui coral estic este mai puțin amenințătoare decât mușcătura unui șarpe cu clopoței diamantat estic. „Șerpii coral au colți ‘fixi’ foarte mici, care sunt în general prea mici pentru a penetra pielea umană”, a spus Baker. „Veninul lor conține neurotoxine puternice, spre deosebire de majoritatea viperelor cu fosete, care produc în principal o hemotoxină.”

Șerpi neveninoși

Majoritatea șerpilor din lume sunt clinic neveninoși. Aceasta înseamnă că nu produc o toxină care să fie semnificativă clinic pentru oameni. Mulți șerpi neveninoși își ucid prada prin constricție, literalmente stoarcându-i viața.

Șarpele regal

Gen/specie: Șerpii regali sunt membri ai genului Lampropeltis. Există cinci specii și 45 de subspecii.

Descriere: Șerpii regali au modele de dungi, benzi sau pete viu colorate. Culorile includ galben, roșu, maro și portocaliu.

Areal: Șerpii regali sunt printre cele mai răspândite specii de șerpi din Statele Unite. Se găsesc în întreaga țară, precum și în sudul Canadei și centrul Mexicului. O specie, șarpele regal californian (Lampropeltis getulus californiae), se găsește în California, așa cum implică și numele său.

Habitat: Zone stâncoase, versanți cu tufișuri, văi de râu, păduri, câmpuri și păduri de pin.

Ce ar trebui să știți: Modelul de culoare al șarpelui regal stacojiu (Lampropeltis triangulum elapsoides) seamănă cu cel al șarpelui coral estic veninos (Micrurus fulvius). Pentru a face diferența, amintiți-vă rima roșu-pe-galben, roșu-pe-negru din descrierea șarpelui coral. Șerpii regali sunt preferați ca animale de companie datorită culorilor lor vii. Deoarece sunt foarte rezistenți la venin, adesea ucid și mănâncă șerpi veninoși, cum ar fi șerpii cu clopoței, șerpii cu cap de cupru și cottonmouth-ii. Ei oferă un alt serviciu valoros ajutând la controlul populațiilor de rozătoare.

Șarpele de porumb

Gen/specie: Elaphe guttata

Descriere: Șerpii de porumb sunt zvelți și variază în lungime de la 60,96 la 182,88 cm. Sunt de obicei portocalii sau galben-maronii, cu pete mari, roșii, cu margini negre, de-a lungul mijlocului spatelui. Au rânduri alternante de mărci negre și albe care seamănă cu un model de tablă de șah pe burtă. Există o variație considerabilă a colorației și modelelor șerpilor individuali, în funcție de vârsta șarpelui și de regiunea țării în care se găsește. Juvenilii nu au mare parte din colorația strălucitoare a adulților.

Areal: Șerpii de porumb se găsesc în estul Statelor Unite, de la sudul New Jersey-ului spre sud prin Florida, spre vest în Louisiana și părți din Kentucky. Sunt cel mai abundenți în Florida și sud-est.

Habitat: Șerpii de porumb se găsesc în crânguri împădurite, versanți stâncoși, pajiști, mici păduri, hambare și clădiri abandonate.

Ce ar trebui să știți: Șerpii de porumb sunt adesea confundați cu șerpii cu cap de cupru și uciși. Sunt speciile de șerpi cele mai frecvent crescute ca animale de companie. Se crede că numele lor provine de la asemănarea marcajelor de pe burtă cu modelul de tablă de șah al boabelor de porumb (maize). Sunt uneori numiți șarpele de șobolani roșu.

Șarpele de jartieră

Gen/specie: Șerpii de jartieră aparțin genului Thamnophis. Există 28 de specii și chiar mai multe subspecii.

Descriere: Acești șerpi au o culoare de fond maro și dungi longitudinale în culori de roșu, galben, albastru, portocaliu sau alb. De asemenea, au rânduri de pete între dungi. Numele lor provine de la dungi, care seamănă cu o jartieră.

Areal: Se găsesc în toată America de Nord, din Alaska până în New Mexico.

Habitat: Șerpii de jartieră sunt semi-acvatici și preferă habitatele aproape de apă.

Ce ar trebui să știți: Dacă este deranjat, un șarpe de jartieră se poate încolăci și ataca, dar de obicei își va ascunde capul și își va zbate coada. Șerpii de jartieră au fost mult timp considerați neveninoși, dar descoperiri recente au dezvăluit că, de fapt, produc un venin neurotoxic ușor. Cu toate acestea, veninul nu este fatal pentru oameni, și de asemenea, le lipsește un mijloc eficient de a-l inocula.

Șarpele alergător negru

Gen/specie: Coluber constrictor priapus

Descriere: Acești șerpi sunt de obicei subțiri, cu partea dorsală neagră lucioasă, cu o burtă gri și bărbie albă. Acești șerpi sunt uneori uciși deoarece oamenii confundă bărbia albă cu gura albă a cottonmouth-ului veninos.

Areal: Șarpele alergător negru se găsește în principal în sudul Statelor Unite.

Habitat: Cunoscut și sub numele de alergător albastru, alergtor albastru și alergător negru, acest șarpe tinde să trăiască în zone împădurite. Aceasta include zone împădurite, tufișuri, desișuri, câmpuri și grădinile mai mari care se găsesc în curțile suburbane.

Ce ar trebui să știți: Aceștia sunt șerpi rapizi, de unde și numele lor. Își vor folosi viteza pentru a scăpa din majoritatea situațiilor amenințătoare. Totuși, dacă sunt încolțiți, pot opune o rezistență puternică și vor mușca puternic și repetat. Mușcăturile nu sunt periculoase, dar sunt dureroase. Dacă se simt amenințați, au fost, de asemenea, cunoscuți pentru a ataca oamenii pentru a-i speria sau pentru a-și vibra coada în frunze și iarbă pentru a imita sunetul unui șarpe cu clopoței.

Șarpele cu guler

Gen/specie: Diadophis punctatus

Descriere: Șerpii cu guler sunt de culoare măsliniu uni, maro, gri-albăstrui până la negru, întrerupt de o bandă distinctă galbenă, roșie sau galben-portocalie în zona gâtului. Câteva populații din New Mexico, Utah și alte locații nu au banda distinctivă. În unele cazuri, benzile pot fi greu de distins sau pot avea o culoare mai cremoasă decât portocaliu sau roșu strălucitor. Aceștia sunt în mare parte șerpi mici, a spus Baker. „Cel mai mare, șarpele regal cu guler, poate ajunge la 86,36 cm”, a adăugat el.

Areal: Șarpele cu guler se găsește în mare parte din Statele Unite, centrul Mexicului și sud-estul Canadei.

Habitat: Păduri umede, pajiști, versanți, tufărișuri până la pâraie de deșert.

Ce ar trebui să știți: Șerpii cu guler sunt rar văzuți în timpul zilei, deoarece sunt discreți și nocturni. Sunt ușor veninoși, dar natura lor non-agresivă și colții mici, orientați spre spate, prezintă puțină amenințare pentru oameni. Sunt cel mai bine cunoscuți pentru postura lor unică de apărare de a-și încolăci cozile, expunând partea posterioară de un roșu-portocaliu strălucitor atunci când sunt amenințați.

Șarpele de apă brun

Gen/specie: Nerodia taxispilota

Descriere: Acesta este un șarpe cu corp masiv și un gât distinct mai îngust decât capul. Dorsal este maro sau maro-ruginiu, cu un rând de aproximativ 25 de pete pătrate negre sau maro închis de-a lungul spatelui. Pete mai mici similare alternează pe laturi. Ventral este galben, puternic marcat cu negru sau maro închis.

Areal: Șarpele de apă brun este endemic regiunilor costiere inferioare din sud-estul Statelor Unite, de la sud-estul Virginiei, prin Carolina de Nord, Carolina de Sud și Georgia, până în nordul și vestul Floridei (Coasta Golfului), apoi spre vest prin Alabama și Mississippi, până în Louisiana.

Habitat: Pot fi găsiți într-o varietate de habitate acvatice, dar sunt cei mai comuni în ape curgătoare, cum ar fi râuri, canale și pâraie de chiparos cu apă neagră. Datorită preferinței lor pentru pește ca pradă, sunt în mare măsură restricționați la corpuri de apă permanente, inclusiv rezervoare mari. Habitatul ideal include vegetație abundentă deasupra apei, crengi scufundate emergente sau maluri stâncoase ale râurilor unde se pot încălzi la soare.

Ce ar trebui să știți: Șerpii de apă bruni sunt cățărători pricepuți și adesea se încălzesc la soare pe vegetație la o înălțime de până la 6 metri deasupra apei. Dacă sunt speriați, vor cădea în apă și pot ajunge accidental într-o barcă în trecere. Deși neveninoși, sunt adesea confundați cu un șarpe veninos și nu vor ezita să muște dacă sunt încolțiți. Pot provoca o mușcătură dureroasă.

Șarpele verde aspru

Gen/specie: Opheodrys aestivus

Descriere: Șarpele verde aspru este de un verde iridescent strălucitor pe partea superioară și are o burtă gălbuie, oferindu-i o camuflare excelentă în vegetația verde. Este numit „aspru” deoarece solzii săi stau la un unghi ușor.

Areal: Șarpele verde aspru se găsește în sud-estul Statelor Unite, din Florida, spre nord până în New Jersey, Indiana și spre vest până în centrul Texasului. Se găsește frecvent în zonele Piedmont și Câmpia Coastală Atlantică, dar nu se găsește în altitudinile mai înalte ale Munților Apalași. Se găsește și în nord-estul Mexicului, inclusiv în statele Tamaulipas și estul Nuevo León.

Habitat: Zone însorite, tufișuri joase și vegetație densă lângă apă. Se cațără frecvent în tufișuri, liane și copaci mici și sunt rar pe sol. Capabili să prindă prada în aer, vânează în timpul zilei și dorm noaptea. Șerpii verzi aspri sunt înotători excelenți, folosind adesea apa pentru a scăpa de prădători. „Acesta este unul dintre puținii șerpi care se hrănește în principal cu insecte”, a spus Baker.

Ce ar trebui să știți: Șarpele verde aspru este docil și permite adesea apropierea oamenilor. Mușcă rar.

Șarpele coachwhip estic

Gen/specie: Masticophis flagellum flagellum

Descriere: Acesta este printre cei mai mari șerpi nativi din America de Nord. Adulții sunt lungi și subțiri, variind de la 127 la 182,88 cm. Cel mai lung înregistrat a avut 259,08 cm. Capul și gâtul sunt de obicei negre, estompându-se spre maro deschis posterior. Unele exemplare pot să nu aibă pigmentarea închisă a capului și gâtului. Au solzi netezi și o colorație care dă aspectul unui bici împletit, de unde și numele comun (coachwhip = bici de vizitiu).

Areal: Șarpele coachwhip estic se găsește în toată Florida, cu excepția Florida Keys, și de la Texas, Oklahoma și Kansas, spre est până în Carolina de Nord. Cu toate acestea, este absent din cea mai mare parte a deltei râului Mississippi.

Habitat: Poate fi găsit într-o mare varietate de habitate, dar este cel mai abundent în câmpia coastală din sud-est. Habitatul preferat include păduri de pin nisipoase, zone joase de pin-palmetto, poieni cu cedri, pâraie, mlaștini și zone mlăștinoase.

Ce ar trebui să știți: Acest șarpe este considerat a fi nervos, în parte deoarece uneori, la prima întâlnire, își vibrează nervos coada și lovește într-o încercare de a speria amenințarea. Cu toate acestea, de cele mai multe ori va fugi rapid. Una dintre cele mai remarcabile trăsături ale sale este viteza cu care se mișcă, alergând pe sol sau prin vegetație.