Arhitectura modernă era mai ușoară când ferestrele erau mari. Dar când încerci să proiectezi pentru a economisi energie, ferestrele mari sunt o problemă. Unitățile de înaltă calitate sunt scumpe și, în general, nu sunt la fel de eficiente energetic ca un perete mediocru. De aceea am mai scris că ferestrele sunt dificile.
Această extindere la o clădire rezidențială din Aubervilliers, Franța, arată o abordare interesantă pe care am mai văzut-o: Pune fereastra într-un cadru mare. PietriArchitectes a renovat clădirea existentă mai veche, a adăugat un etaj deasupra și a construit extinderea pe locul unui vechi garaj.
Extinderea este construită din panouri prefabricate din lemn laminat încrucișat (CLT). Arhitecții au explicat: „Prefabricarea din lemn permite amenajarea unui șantier cu zgomot redus pentru vecini, precum și rapiditate în execuție datorită montajului final realizat la fața locului.” Arhitecții descriu designul fațadei extinderii:
Arhitecții nu discută în detaliu în declarația lor sau pe site-ul lor dacă au făcut acest lucru din alt motiv decât cel estetic, dar am mai văzut această abordare.
În 2013, prima reședință certificată Passivhaus a fost proiectată de NK Architects din Seattle, cu Rob Harrison ca și consultant Passivhaus. Harrison a menționat pe site-ul său că designul original prevedea o fereastră de 1.2 metri lățime și 6 metri înălțime pe partea de nord, dar chiar și cu cel mai performant sticlă disponibilă la vremea respectivă, calculele nu justificau o fereastră atât de mare.
O versiune a acestei abordări a fost folosită în proiectul Goldsmith Street, câștigător al Premiului Stirling de Mikhail Riches cu Cathy Hawley. Institutul Regal al Arhitecților Britanici a menționat: „Pentru a fi certificat Passivhaus, ferestrele trebuiau să fie mai mici decât proporția unei terase georgiene sau victoriene, așa că arhitecții au folosit un panou retras în jurul ferestrelor pentru a da o senzație de mărire, iar panouri din cărămidă texturată au fost introduse în elevațiile principale, din nou pentru a echilibra senzația de fenestrație de-a lungul terasei.”
Am prezentat proiecte inspirate de Passivhaus care nu au atins cifrele dorite pentru că arhitecții au vrut ferestre mai mari sau fațade mai neregulate, dar acest proiect a devenit un exemplu emblematic pentru beneficiile Passivhaus și de ce ar trebui să gestionezi cu atenție ferestrele. The Guardian a descris recent proiectul ca fiind „care schimbă viața” deoarece „într-o perioadă de temeri legate de sănătate pentru peste 3 milioane de gospodării care se luptă să plătească încălzirea”, oferă „o imagine despre cât de mult mai bine ar fi dacă locuințele din Marea Britanie ar fi izolate și ventilate corespunzător.”
Deseori am încercat să argumentez că arhitecții ar trebui să proiecteze dinspre interior spre exterior: „Mențineți ferestrele cât de mici puteți, astfel încât să lase totuși să intre lumina și priveliștea pe care o doriți, având în vedere proporția și scara. Și păstrați lucrurile simple.”
Am sugerat că „în loc să tratați o fereastră ca pe un perete, așa cum fac atâția moderniști, gândiți-vă la ea ca la o ramă de tablou în jurul unei priveliști alese cu grijă.”
Dar, uneori, acea imagine are nevoie de o ramă substanțială pentru a pune în valoare tabloul în mod corespunzător. Potrivit Marissa Lupkas, citând-o pe Suzanne Smeaton, istoric al ramelor de tablou, „Deși nu sunt punctul central, ramele sunt o anexă a experienței de vizionare.” Smeaton a explicat că „elementele de design reflectă și întăresc compoziția.” Asta par să facă PietriArchitectes în Aubervilliers.
