O comunitate climax este o comunitate biologică relativ stabilă și neperturbată de animale, plante și fungi care a evoluat într-o stare de dezvoltare \”stabilă\”, asigurând stabilitatea tuturor comunităților colective. Printr-un proces succesional natural de instabilitate, toate ecosistemele organismelor individuale trec simultan printr-o serie de etape mai stabilizatoare, unde toate își mențin în final pozițiile individuale în comunitate și unde devin stabile de la \”ou și sămânță la maturitate\”.
\n\n
Așadar, toate comunitățile biotice de pe Pământ se angajează într-un proces evolutiv progresiv care are loc în mai multe etape majore definite. Până la finalizarea climaxului, aceste etape tranziționale sunt numite fiecare \”etapă serială\” sau \”sere\”. Cu alte cuvinte, un sere este o etapă intermediară găsită în succesiunea ecologică într-un ecosistem care avansează către comunitatea climax a unui organism particular. În multe cazuri, există mai mult de o etapă serială de parcurs înainte de a fi atinse condițiile de climax.
\n\n
O comunitate serială este un nume dat fiecărui grup de biota din cadrul succesiunii. O succesiune primară descrie în principal comunitățile vegetale care ocupă un amplasament care nu a fost anterior vegetat. Aceste plante pot fi descrise și ca comunitatea pionieră vegetativă.
\n\n
Definirea succesiunii vegetale
\n
Pentru a înțelege o comunitate vegetală climax, trebuie mai întâi să înțelegeți succesiunea vegetală, care este pur și simplu înlocuirea unei comunități vegetale cu alta. Acest lucru se poate întâmpla atunci când solurile și amplasamentele sunt atât de dure încât puține plante pot supraviețui și durează foarte mult timp pentru ca plantele să își stabilească rădăcinile pentru a începe procesul de succesiune. Atunci când agenți distructivi precum focul, inundațiile și epidemiile de insecte distrug o comunitate vegetală existentă, stabilirea plantelor se poate întâmpla foarte rapid.
\n\n
Succesiunea vegetală primară începe pe terenuri brute ne-vegetate și există de obicei ca o dună de nisip, o alunecare de teren, un flux de lavă, o suprafață stâncoasă sau un ghețar în retragere. Este evident că aceste condiții dure pentru plante ar necesita epoci pentru ca acest tip de pământ expus să se descompună pentru a susține plante superioare (cu excepția alunecării de teren, care ar începe succesiunea vegetală destul de repede).
\n\n
Succesiunea vegetală secundară începe, în general, pe un amplasament unde o \”perturbare\” a întârziat o succesiune anterioară. Sere-ul poate fi continuu întârziat, ceea ce prelungește apoi perioada până la o potențială condiție de climax a comunității vegetale finale. Practicile agricole, exploatarea periodică a pădurilor, epidemiile de dăunători și incendiile sălbatice sunt cei mai comuni agenți ai întârzierilor succesiunii vegetale secundare.
\n\n
Puteți defini o pădure climax?
\n
O comunitate vegetală dominată de arbori care reprezintă ultima etapă a succesiunii naturale pentru acea localitate și mediu specific, pentru unii, este considerată o pădure climax. Numele dat de obicei oricărei păduri climax particulare este numele speciei primare existente de arbori și/sau locația sa regională.
\n\n
Pentru a fi o pădure climax, arborii care cresc într-o anumită regiune geografică ar trebui să rămână în esență neschimbați în ceea ce privește compoziția speciilor atât timp cât amplasamentul \”rămâne neperturbat\”.
\n\n
Dar este aceasta într-adevăr o pădure climax sau doar un alt sere târziu care a evitat cea mai lungă perturbare? Știu silvicultorii care gestionează arborii doar de-a lungul a decenii suficient pentru a determina o pădure climax și presupun că este echivalentul unei succesiuni târzii? Ar trebui ecologii speculativi să concluzioneze că nu poate exista niciodată o pădure climax, deoarece perturbarea ciclică (atât naturală, cât și provocată de om) va fi întotdeauna o constantă în pădurile nord-americane?
\n\n
Dezbaterea climaxului este încă cu noi
\n
Prima(i) discuție(i) publicată(e) cu privire la existența comunităților climax a început cu aproape un secol în urmă, cu lucrări fundamentale scrise de doi ecologi, Frederick Clements și Henry Gleason. Ideile lor au fost dezbătute de-a lungul deceniilor, iar definițiile unui \”climax\” s-au schimbat odată cu o înțelegere mai mare a unei noi științe numite ecologie. Vânturile politice au confundat, de asemenea, subiectul cu termeni precum \”păduri virgine\” și \”păduri virgine vechi\”.
\n\n
Astăzi, majoritatea ecologilor sunt de acord că comunitățile climax nu sunt comune în lumea reală. Ei sunt de acord, de asemenea, că majoritatea există în spațiu și timp și pot fi observate pe scări de timp mari de multe decenii și pe intervale largi de zonă, de la o duzină de acri la mii de acri. Alții cred că nu poate exista niciodată o comunitate climax reală din cauza perturbării constante de-a lungul timpului.
\n\n
Silvicultorii au adoptat o abordare practică silviculturală atunci când gestionează comunități mari și stabile de specii de arbori climax. Ei utilizează și numesc o pădure \”climax\” ca fiind sere-ul final în ceea ce privește stabilizarea speciilor majore de arbori. Aceste condiții sunt observate pe o scară de timp umană și pot menține specii specifice de arbori și alte plante de-a lungul a sute de ani.
\n\n
Exemple de unele dintre acestea sunt:
\n\n
- \n
- pădurile de conifere din Pacificul de Nord-Vest.
- Zonele umede din America de Nord.
- Pădurile de sequoia (Sequoia sempervirens).
- Fag-artar din nord-estul Americii de Nord.
\n
\n
\n
\n
