Organizația Națiunilor Unite a elaborat un nou set de principii de proiectare, iar titlul complet este destul de lung: „Declarația de la San Marino privind principiile pentru proiectarea și arhitectura urbană durabilă și incluzivă, în sprijinul locuințelor, infrastructurii urbane și orașelor durabile, sigure, sănătoase, incluzive social, neutre climatic și circulare”. Elaborat de Biroul Comitetului pentru Dezvoltare Urbană, Locuințe și Administrarea Terenurilor din cadrul Comisiei Economice a Națiunilor Unite pentru Europa (UNECE), întregul document este într-adevăr o formulare complexă.
Și nu este destinat doar arhitecților. „Am încurajat conștient Națiunile Unite, care au înțeles ideea că nu ar trebui să invităm doar arhitecți și ingineri să semneze această declarație”, a declarat pentru Dezeen arhitectul Norman Foster, care pare să își asume o parte din merit pentru acest document. „Ar trebui să se extindă la managerii de oraș, politicieni, dezvoltatori, constructori, toți, toți cei implicați, care au autoritatea de a semna această declarație.”
Foster va fi prezent la sesiunea de la San Marino care se desfășoară în perioada 3-6 octombrie, prezentând proiectele sale „durabile”, cum ar fi Sediul Bloomberg din Londra și clădirea Reichstag din Berlin. Am putea fi malițioși și să remarcăm că Sediul Bloomberg nu este, așa cum este lăudată, cea mai durabilă clădire de birouri din lume. De asemenea, trebuie menționat că Foster s-a retras din Architects Declare după ce a fost criticat pentru proiectarea de aeroporturi.
Architects Declare are propriul său plan direct în 12 puncte pentru arhitecți pe care aceștia îl pot semna, deci cu ce au venit UNECE și Foster? De ce este acesta acceptabil pentru Foster, în timp ce Architects Declare nu a fost? Care sunt principiile ONU pentru proiectarea și arhitectura urbană durabilă și incluzivă? Să analizăm câteva dintre punctele legate de arhitectură și planificare:
Limitarea utilizării energiei și solicitarea „doar a surselor de energie durabile” este o formulare exasperant de vagă. De ce să nu se urmărească un standard real, cum ar fi Passivhaus de exemplu? De ce să nu se spună energie regenerabilă? Industria combustibililor fosili pretinde că gazul lor natural poate fi „durabil”.
Ce înseamnă neutralitatea climatică? ONU o definește ca fiind „o stare în care emisiile de GES eliberate în atmosferă de către un actor (individ, organizație, companie, țară etc.) au fost reduse sau evitate, iar cele rămase sunt compensate cu credite de carbon”. Cu siguranță am depășit acest stadiu și ar trebui să existe definiții clare.
Nimeni nu poate contesta acest lucru, cu excepția faptului că este ciudat că nu au menționat cea mai evidentă problemă: căldura.
Ar fi frumos. Dacă doar arhitecții ar avea vreun control asupra acestui aspect.
Problema cu acest document este că, la fel ca și titlul său, folosește prea multe cuvinte pentru a spune prea puțin. Nici măcar nu menționează carbonul încorporat, așa cum face Architects Declare cu declarația sa foarte clară: „Includeți costurile ciclului de viață, modelarea carbonului pe întregul ciclu de viață și evaluarea post-ocupare ca parte a domeniului nostru de lucru de bază, pentru a reduce atât utilizarea resurselor încorporate, cât și operaționale”.
Nu spune nimic despre a nu construi lucruri de care nu avem nevoie, despre utilizarea materialelor cu conținut scăzut de carbon și, bineînțeles, nu menționează aeroporturile.
În calitate de arhitect care predă design durabil la nivel universitar, consider că declarația este un amestec confuz și lipsit de substanță. Este o colecție de idei fără un focus coerent pe reducerea imediată a emisiilor de carbon, atât inițiale, cât și operaționale, și eliminarea utilizării combustibililor fosili, care sunt pașii cei mai critici la care trebuie să aspire orice arhitect sau inginer.
Ai putea construi orice și să agăți Declarația de la San Marino pe ușă. Nu e de mirare că lui Foster îi place.
Mai jos sunt principalele puncte și puteți descărca declarația aici.
„
