Nu ducem lipsă de porecle pentru oameni și opiniile lor despre construcții. Există NIMBYs, cei care spun: „Nu în curtea mea!” Există BANANAs, cei care spun: „Nu construiți absolut nimic nicăieri lângă nimic.” Și există chiar și CAVEs, care sunt „cetățeni împotriva practic oricărui lucru”. Acest tip de oameni apar în număr mare la ședințele publice pentru a se opune pistelor de biciclete, intensificării, transportului în comun și multor schimbări de care avem nevoie pentru a scoate oamenii din mașini sau pentru a crea locuințe absolut necesare, în special cele accesibile ca preț. Sunt deosebit de puternici în California.
NIMBY Bingo există de ani de zile, dar Steve Nass și Owen Weeks, copywriteri de publicitate din Brooklyn, ne prezintă acum SIM NIMBY—o adaptare a SIM City—cu 54 de citate NIMBY frecvent auzite. (Dați sonorul mai încet înainte să îl încercați.)
Spre deosebire de SIM City, nu poți construi de fapt nimic, niciodată. Dai clic și tot dai clic, iar de fiecare dată primești același mesaj pop-up: „EROARE. NU SE POATE CONSTRUI ÎN NIMBYVILLE.” Vei primi, de asemenea, un citat hilar, cum ar fi: „Locuința este un drept al omului! Dar de ce trebuie să fie chiar aici?”
Nass povestește celor de la Bloomberg că jocul a fost inspirat de San Francisco, unde a locuit câțiva ani, remarcând: „Avem oameni care trăiesc pe stradă sau oameni care plătesc sume ridicole ca chirie pentru apartamente mici, iar alții se plâng de conservarea vederilor lor și își fac griji pentru caracterul local?”
Dar temele sunt universale. Ar putea fi New York City sau Boston și sună exact ca Toronto, unde locuiesc eu, unde nimic nu se schimbă în zonele rezidențiale cu case unifamiliale pentru că… NU SE POATE CONSTRUI ÎN NIMBYVILLE.
Vorbim despre construcții verzi și multe orașe au dezvoltat coduri de construcție mai ecologice, dar cel mai mare factor unic în amprenta de carbon a orașelor noastre nu este cantitatea de izolație din pereții noștri – este zonificarea. ea rar se schimbă pentru că… NU SE POATE CONSTRUI ÎN NIMBYVILLE.
Unele dintre citatele NIMBY sunt cele pe care le auzi tot timpul. Altele sunt exagerări hilare, cum ar fi: „Singurul lucru urban pe care vreau să-l văd în cartierul meu este Keith Urban.” Jocul nu face mare lucru. Nass povestește celor de la Motherboard că ar fi putut să-l facă mai funcțional, „dar ideea principală este că nu poți construi nimic.”
Organizația non-profit pro-densitate California YIMBY a prezentat recent un studiu despre modul în care NIMBYs și aceste declarații ridicole chiar fac o diferență. Au scris: „Comentariile făcute la audierile publice contează, dar tind să fie făcute de voci nereprezentative, rezultând în decizii de planificare urbană care consolidează preferințele elitei.”
Persoanele care fac comentarii sunt, în general, caucaziene, cu o medie de vârstă cu 21 de ani mai mare decât vârsta medie a locuitorilor. California YIMBY concluzionează că „descoperirile sugerează că factorii de decizie politică și urbaniștii ar trebui să examineze cu atenție rolul audierii publice în procesul de planificare urbană.” Atunci am putea râde în loc să plângem la site-uri precum SIM NIMBY și cărțile amuzante de Bingo.
