Când un ou de vultur mult așteptat eclozează, o mică ghemă de puf moale iese încet. Această creatură pufoasă și instabilă este complet dependentă de părinții săi iubitori. Curând, însă, puful alb face loc penelor maro, iar pasărea își testează aripile, planând și crescând și devenind în cele din urmă o imagine regală a părinților săi. Iată cum puii mici de vultur realizează transformarea remarcabilă de la puii ieșiți din ou la păsări adulte maiestuoase.
Pui eclozionați
Poate dura până la o zi pentru ca puiul de vultur să iasă complet după ce a spart oul, un proces numit „pipping”. Ouăle eclozează în ordinea în care au fost depuse, conform Centrului Național al Vulturilor.
Puiul eclozionat iese complet acoperit cu puf alb și este total dependent de părinții săi pentru hrană. Cântărește doar aproximativ 85 de grame. Mama și tatăl se alternează în îngrijirea puilor. Uneori, ambele păsări sunt în cuib în același timp. Ele aduc hrană puilor eclozionați în medie de patru ori pe zi.
Pui în cuib
Înainte de a „zbura” sau de a părăsi cuibul pentru prima dată, tinerii vulturi rămân ca pui în cuib timp de aproximativ 10 până la 12 săptămâni. Acesta este timpul necesar pentru a-și dezvolta suficiente pene pentru a zbura și pentru a crește suficient de mari încât să poată începe să vâneze singuri.
Pe măsură ce cresc, își exersează bătutul aripilor. Penele maro apar când păsările au aproximativ 5 săptămâni. În acest moment, puful alb a dispărut. Sunt aproape complet acoperiți cu pene până la vârsta de aproximativ 9 săptămâni.
Părinții vor continua să rupă hrana și să o dea puilor până când aceștia se pot hrăni singuri. Puii din cuib pot începe de obicei să se hrănească singuri de la vârsta de aproximativ 40 de zile, conform Centrului pentru Biologie Conservării.
Pe măsură ce puii din cuib se apropie de stadiul de zburător, adulții pot reține hrana pentru a-i încuraja să părăsească cuibul pentru a-și găsi o masă.
„De obicei, nu este nevoie de convingere și puii de vultur sunt mult prea dornici să-și testeze aripile!” spune Peter E. Nye, Departamentul pentru Conservarea Mediului din statul New York, Divizia de Pescuit, Faună Sălbatică și Resurse Marine.
Pui zburători
Conform Centrului Național al Vulturilor, tinerii vulturi pleșuvi sunt, în general, gata să zboare, sau să efectueze primul lor zbor, la vârsta de 10 până la 12 săptămâni. Tinerii vulturi aurii zboară de obicei când au în jur de 10 săptămâni. Încep prin a plana către un copac din apropiere, apoi își măresc treptat distanța pe măsură ce capătă mai multă încredere în abilitățile lor de zbor.
Puii zburători continuă să se întoarcă la cuib și să stea lângă părinții lor timp de o lună sau mai mult, învățând cum să vâneze și să-și perfecționeze abilitățile de zbor. Ei pot continua să primească hrană de la părinții lor, atâta timp cât adulții sunt dispuși să-i hrănească.
Cât timp stau vulturii cu părinții lor după ce au zburat depinde de cât de independenți se simt, spune Nye.
„Unii tineri «pleacă» rapid, crezând că sunt pe deplin capabili să se descurce singuri”, spune el. „În multe cazuri, plătesc pentru asta cu viețile lor în timpul primului lor toamnă și iarnă. În medie, aș spune că petrec 4-12 săptămâni în teritoriul de cuibărit după zbor, perioada în care învață să vâneze și să zboare.”
Juvenili
Numit uneori și sub-adult, un juvenil este de obicei un vultur în primul său an de viață care nu are încă penajul complet de adult.
Conform Centrului Național al Vulturilor, vulturii pleșuvi juvenili pot părea mai mari decât părinții lor în primul an datorită penelor de zbor mai lungi care ajută păsările pe măsură ce învață să zboare. După prima năpârlire, penele aripilor vor avea aceeași dimensiune ca ale unui adult.
Juvenilii au un corp maro cu aripi marmorate maro și alb. Coada este, de asemenea, marmorată cu o bandă închisă la culoare la vârful extrem, conform Laboratorului de Ornitologie Cornell.
Adulți
Cu fiecare năpârlire, vulturii se apropie de penajul clasic de adult. Majoritatea păsărilor au capul și penele albe ale cozii între al patrulea și al cincilea an de viață, deși unele nu-și pierd niciodată complet modelul maro. Acesta este de obicei un semn că păsările au atins maturitatea sexuală și încep să se reproducă.
