Deci, Leonardo da Vinci era, știți, destul de interesant. Nu numai că îi plăcea să picteze, să inventeze lucruri, să deseneze, să sculpteze și să-și cultive interesele în arhitectură, știință, muzică, matematică, alpinism, inginerie, literatură, anatomie, geologie, astronomie, botanică, scris, istorie, cartografie, paleontologie și ichnologie (vedeți câte făceau oamenii înainte să se piardă în labirinturile internetului toată ziua?) – dar, după majoritatea relatărilor, era și vegetarian.
Această informație mi-a rămas de mult în minte și m-a făcut adesea să mă întreb: Cum arăta o dietă vegetariană în Italia secolului al XV-lea? Având în vedere că PlanetaNoastra promovează reducerea consumului de carne de dragul animalelor și al planetei, este genul de întrebare care mă preocupă.
Ei bine, după cum i-a spus extraordinarul bibliotecar Leonard Beck ziarului The New York Times în urmă cu câteva decenii, răspunsul putea fi găsit în ediția din 1487 a cărții „De Honesta Voluptate”, o colecție de rețete scrise de Bartolomeo Platina și considerată, în general, prima carte de bucate. În calitate de curator al Colecțiilor Speciale pentru Camera Cărților Rare a Bibliotecii Congresului și supraveghind în special aproximativ 4.000 de cărți de bucate, Beck ar fi știut. Despre carte – o copie a căreia a fost găsită în biblioteca lui da Vinci – Beck a spus: „Leonardo da Vinci nu mânca carne. Era vegetarian. Dacă vreți să știți ce mânca, aceasta este cartea.”
Deoarece nu am o copie a acelei cărți și, din păcate, nu pot traduce latina, sunt norocos să am o copie a următoarelori alternative: „Vegetarieni Celebri și Rețetele Lor Favorite”. În aceasta, autorul Rynn Berry, care aparent are un talent pentru latină, a tradus câteva dintre rețetele preferate ale lui da Vinci. În sfârșit, șansa mea de a mânca precum da Vinci!
Berry a tradus patru rețete:
Faba in Frixorno: Literal „Fasole în Tigaie”, mai poetic, Smochine Prăjite cu Fasole.
Pisa in Ieiunio: Literal „Mazăre pentru o Postire”, altfel cunoscută sub numele de Mazăre Gătită în Lapte de Migdale
Ius in Cicere Rubeo: Care se traduce prin „Supă de Năut”
Ferculum Amygdalinum: Literal „Preparat cu Migdale”, pe care Berry îl traduce prin Budincă de Migdale.
Așa că pentru mica mea aventură în `la vida da Vinci`, am decis să fac Smochine Prăjite cu Fasole și Budincă de Migdale. Nu sună minunat?
Fasole și smochine prăjite
Instrucțiunile sunt puțin… vagi. Iată cum arată Faba in Frixorno în cartea lui Berry.
240 ml fasole roșie
240 ml smochine uscate la soare
1 ceapă medie, tocată
Salvie
Usturoi
Ierburi de bucătărie (busuioc, cimbru, rozmarin)
Sare și piper după gust
30 ml pătrunjel, tocat mărunt
Într-o tigaie unsă, combinați fasolea fiartă cu ceapă, smochine, salvie, usturoi și diverse ierburi de grădină. Prăjiți bine în ulei, presărați cu ierburi aromatice și serviți. Porții: 4.
Rețeta este simplă și am urmat-o îndeaproape, folosind două linguri (30 ml) de ulei de măsline pentru „uns”; și pot spune că da Vinci trebuie să fi mâncat destul de bine. Desigur, ingredientele mele din secolul XXI au fost probabil destul de diferite de cele din secolul al XV-lea – dar fasolea, smochinele și ierburile sunt destul de simple. Fasolea conferă o bază cremoasă savuroasă, smochinele un crocant dulce, iar ierburile fac totul să cânte. (Am folosit ce aveam în grădină: mult mărar înflorit, rozmarin, busuioc, mentă și pătrunjel.)
Detaliile nutriționale pentru ingredientele pe care le-am folosit: 202 calorii pe porție; grăsimi totale 7 g; colesterol 0 mg; potasiu 370 mg; carbohidrați totali 32 g; fibre alimentare 7 g; zaharuri 20 g; proteine 3 g; vitamina A 4% din valoarea zilnică; vitamina C 6% din valoarea zilnică; calciu 9% din valoarea zilnică; fier 8% din valoarea zilnică.
Aș mai face asta? Da, voi face cu siguranță din nou, dar probabil voi folosi mai puține smochine – a fost destul de dulce – și voi adăuga niște citrice și ceva picant. Am fost surprins de cât de mult mi-au plăcut fasolea roșie, dar ar funcționa cu orice număr de varietăți de fasole. M-am întrebat: de ce smochinele și fasolea nu sunt mai răspândite?
În continuare, budinca.
Budincă de migdale
Berry menționează că a redus cantitățile pentru a crea șase porții; așa cum era scrisă, rețeta ar fi fost suficientă pentru 20 de porții, ceea ce ar fi o mulțime de budincă.
240 ml migdale (opărite)
720 ml cuburi de pâine moale
240 ml zahăr
960 ml apă
Apă de trandafiri
Luați o livră romană (aproximativ 327 grame) de migdale opărite cu o pâine căreia i s-a îndepărtat coaja și pisați-le împreună într-un mojar. Măcinați-le și amestecați-le cu apă proaspătă și turnați-le printr-un filtru cu sită grosieră într-o oală de gătit. Gătiți în modul indicat mai sus. Adăugați o jumătate de livră (aproximativ 163,5 grame) de zahăr. Acest fel de mâncare necesită gătire doar puțin, dar o consistență mai groasă a lichidelor de gătit este într-adevăr plăcută. Unii bucătari ar putea dori să adauge apă de trandafiri. Porții: 6.
Recunosc că nu am avut cele mai mari așteptări pentru asta – și recunosc că m-am înșelat!
Instrucțiunile nu erau atât de instructive, iar, scoasă din context, „maniera” de gătire a rămas misterioasă – dar am perseverat.
Nu eram sigură ce fel de pâine să folosesc. În timp ce istoricul culinar Ken Albala a decis odată să cultive grâul și să-și facă propria pâine medievală – ceea ce este pur și simplu uimitor – eu am mers la raionul de panificație de la Whole Foods. Am folosit o pâine integrală de tip „boule” și i-am îndepărtat coaja (pe care am transformat-o în pesmet pentru o altă utilizare).
Am pisat migdalele și pâinea până a devenit destul de omogen. (Un robot de bucătărie ar face minuni aici – da Vinci trebuie să fi avut un braț puternic la pisat.) Din păcate, nu dețin un filtru cu sită grosieră; am luat în considerare o sită fină, dar am decis că nu vreau să irosesc toată acea pulpă bună de mâncare care ar fi rămas în urmă. Știam că un amestec nefiltrat ar face o budincă mai groasă, dar nu am fost niciodată una care să se plângă de budinci groase.
Am încercat să mă situez undeva între „gătită doar puțin” și o „consistență plăcută a lichidelor de gătit”, și am fiert amestecul la foc mic timp de aproximativ 10 minute, apoi l-am lăsat să se răcească, moment în care am adăugat un strop de apă de trandafiri.
Nu sunt sigură dacă este menită să fie mâncată caldă sau rece. Când era caldă, avea o oarecare asemănare cu o terci, ceea ce era în regulă. Dar după ce a stat în frigider câteva ore, a fost chiar destul de bună. Adică, nu aș spune că era ca o spumă, dar s-a așezat frumos și a fost surprinzător, într-un fel, destul de cremoasă. Era dulce, cu siguranță; între timp, aroma pâinii era discretă pe fundal, migdalele se ridicau în centru, iar apa de trandafiri îi dădea un scop. A fost minunată.
Detaliile nutriționale pentru ingredientele pe care le-am folosit: 302 calorii pe porție; grăsimi totale 12 g; colesterol 0; potasiu 175 mg; carbohidrați totali 45 g; fibre alimentare 3 g; zaharuri 34 g; proteine 6 g; calciu 64% din valoarea zilnică; fier 4% din valoarea zilnică.
Aș mai face asta? Preparatul s-ar putea să nu ocupe un loc proeminent în visurile mele culinare, dar l-aș face absolut din nou, mai ales dacă aș avea pâine veche care ar trebui folosită. Cantitatea mare de zahăr mă face să mă strâmb puțin; data viitoare voi încerca mai puțin îndulcitor și câteva opțiuni mai puțin rafinate. Siropul de arțar, îndulcitorul meu preferat, s-ar putea să nu se potrivească cu apa de trandafiri, dar această budincă este cu siguranță deschisă experimentării.
Pe lângă fasolea cu smochine și budincă, am adăugat la masă și câteva verdețuri simple, asezonate, și restul de ierburi proaspete. Nu sunt sigură dacă Leonardo ar fi făcut asta, dar eu am nevoie de frunze – și asta a fost! Am reușit în sfârșit să experimentez o masă vegetariană de tip ersatz din secolul al XV-lea; și, în plus, similară cu cele de care da Vinci era cunoscut că se bucura. Corpul meu s-a simțit hrănit, spiritul meu s-a simțit mulțumit și, dintr-un motiv oarecare, dintr-o dată am vrut să încep să mă ocup de cartografie, paleontologie și ichnologie…
Pentru a vedea mai multe despre celebrii vegetarieni și mesele lor preferate, iată cartea: „Famous Vegetarians and Their Favorite Recipes: Lives and Lore from Buddha to the Beatles”
