Populațiile de urși lunii sunt în declin în sălbăticie, diminuate de decenii de vânătoare și pierdere a habitatului. Dar această specie antică — care se găsește din Iran până în Japonia și al cărei ADN sugerează că este cea mai veche dintre toți urșii moderni — se confruntă adesea cu o soartă și mai sumbră în captivitate.
Acest lucru se datorează „fermelor de urși”, care țin mii de urși lunii în cuști minuscule pentru a colecta bila, un fluid care ajută la digestia grăsimilor, găsit la multe animale, inclusiv la oameni. Bila de urs este folosită în medicina tradițională chineză, iar după ce vânătorii au decimat urșii lunii sălbatici în secolul trecut, oamenii de știință din Coreea de Nord au găsit o modalitate de a extrage bila de la exemplarele vii.
Aceasta era menită să reducă presiunea asupra urșilor sălbatici și s-a răspândit rapid în China — care avea mii de urși lunii în captivitate până în anii ’90 — precum și în Coreea de Sud, Vietnam și alte țări asiatice. Cu toate acestea, din cauza despăduririlor și a braconajului, declinul populației sălbatice nu s-a oprit, iar cererea anuală de bilă de urs în China a crescut de fapt. Acum, pe lângă viața și habitatele lor, urșii lunii își pierd și demnitatea.
Activiștii pentru animale sălbatice au petrecut ani de zile salvând urși și promovând legi mai stricte, iar unii chiar ajută specia prin schimbarea imaginii. Urșilor lunii le lipsește faima altor animale aflate în dificultate, cum ar fi panda, iar atunci când primesc atenție, este adesea în contextul sumbru al fermelor de bilă, nu al habitatului lor natural. Pentru ca urșii lunii să atingă prestigiul asemănător celui al urșilor panda, nu au nevoie doar de mai multă milă; au nevoie de o publicitate mai bună.
Pe bună dreptate sau nu, oamenii tind să le pese mai mult de animalele care par ușor de înțeles și carismatice. Faptul că sunt mamifere ajută, dar urșii lunii aparent au nevoie de un impuls suplimentar. Și știința a arătat că antropomorfizarea unui animal — adică, înfățișarea sa cu trăsături și comportamente asemănătoare celor umane — poate ajuta oamenii să simtă empatie pentru el, încurajându-ne astfel să fim mai implicați emoțional în bunăstarea sa.
Și aici intervine acest urs prietenos:
Jocurile Paralimpice de Iarnă din 2018 au avut ca mascotă oficială un urs al lunii. (Imagine: PyeongChang 2018)
Țineți minte
Acesta este „Bandabi”, un urs al lunii antropomorf. (Cunoscut formal ca ursul negru asiatic, numele comun de ursul lunii provine de la o pată albă în formă de semilună pe piept.) Bandabi a fost dezvăluit în 2016 ca mascotă oficială a Jocurilor Paralimpice de Iarnă din 2018 din PyeongChang, Coreea de Sud, alături de mascota Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2018, un tigru alb numit „Soohorang.”
În ciuda situației critice a speciei sale, Bandabi este puțin probabil să devină activist. A fost ales ca mascotă deoarece urșii reprezintă „voință puternică și curaj” în Coreea, potrivit comitetului de organizare PyeongChang 2018, și deoarece urșii negri asiatici sunt animalul simbolic al provinciei Gangwon, care include PyeongChang. Dar dând o față stilizată tuturor urșilor lunii care suferă în secret, chiar dacă nu îi reprezintă oficial, Bandabi ar putea fi mai puternic decât pare.
„Cu Bandabi ca mascotă în Coreea de Sud, există un factor drăguț în expunerea cruzimii”, a declarat Jill Robinson, fondatoare și CEO al organizației caritabile Animals Asia cu sediul în Hong Kong, într-o declarație din 2016. „Dacă poți convinge oamenii să vadă animalele ca pe ceva mai mult decât o resursă, atunci vor pune sub semnul întrebării tratamentul crud aplicat urșilor din ferme. Credem că Bandabi va avea un impact în toată Asia și în lume și va reaminti oamenilor în timpul Jocurilor Olimpice de mulții urși care încă suferă și sunt încuiați în cuști.”
Bandabi face parte dintr-un efort crescând de a schimba imaginea urșilor lunii, alăturându-se altor inițiative precum cea a lui Ura, un pui jucăuș care a jucat în două cărți pentru copii coreene, „Lumea lui Ura” și „Visul lui Ura.” Ambele cărți transmit „un mesaj subtil pentru copiii mici despre importanța respectării animalelor și a mediului”, potrivit moonbears.org, una dintre organizațiile caritabile către care sunt donate încasările din vânzarea cărților.
Personaje precum Ura și Bandabi nu trebuie neapărat să abordeze subiectul fermelor de urși pentru a acționa împotriva acestora. Doar prin înfățișarea speciei lor într-o lumină pozitivă — ca animale simțitoare, ușor de înțeles, care se descurcă cu ce le oferă viața — ajută la stimularea unei aprecieri mai complete a urșilor lunii, care ne invită să ne punem în locul lor.
O piață de urs
Fermele de urși sunt ilegale în Coreea de Sud și Vietnam, dar aplicarea relaxată a legii a permis ca practica să persiste în ambele țări, fiecare având posibil peste 1.000 de urși în ferme de bilă. Și este încă legală în China, unde zeci de ferme dețin aproximativ 10.000 de urși lunii, conform Animals Asia, alături de un număr mai mic de alte specii, cum ar fi urșii malaiezi și urșii bruni. În ciuda reglementărilor menite să îmbunătățească condițiile de viață, unele ferme de bilă din China încă folosesc cuști mici și metode de extracție condamnate, cum ar fi jachete metalice sau implanturi de catetere.
„Urșii din fermele de bilă sunt supuși unor proceduri dureroase și le este refuzat tot ceea ce este natural pentru ei”, explică un raport din 2008 al Centrului Legal și Istoric pentru Animale al Universității Michigan State. „În majoritatea fermelor, urșii sunt ținuți în cuști de aproximativ 0,76 metri x 1,28 metri x 1,98 metri, ceea ce este atât de mic încât acești urși de 50 până la 118 kilograme nu se pot întoarce sau nu pot sta complet în picioare.” Fie că bila este colectată prin cateter sau prin metoda „picurare deschisă”, urșii suferă adesea infecții, atrofie musculară și răni provocate de cuști.
„Mulți urși au fost găsiți cu cicatrici de la gratiile cuștilor apăsate în corp”, adaugă raportul, „iar unii au răni la cap și dinți rupți de la lovirea și mușcarea gratiilor într-o încercare firavă de a se elibera.”
Merită menționat că, spre deosebire de cornul de rinocer și multe alte produse de origine animală promovate de medicina tradițională chineză, bila de urs are într-adevăr valoare medicinală. A fost folosită de mii de ani pentru a trata o gamă largă de afecțiuni, iar știința modernă a verificat cel puțin unele dintre aceste utilizări, cum ar fi tratarea afecțiunilor ficatului și vezicii biliare sau reducerea inflamației. Dar, în loc să justifice cruzimea fermelor de urși, scopul unei astfel de cercetări este de a ocoli complet utilizarea urșilor.
Ingredientul activ din bila de urs, acidul ursodeoxicolic (UDCA), este mai abundent la urși decât la orice alt mamifer. Oamenii de știință au învățat să sintetizeze UDCA acum zeci de ani, iar versiunile sintetice sunt acum utilizate pe scară largă pentru a dizolva pietrele biliare la oameni. Unele plante medicinale chinezești imită anumite efecte ale UDCA, la fel ca și plantele din genul Coptis. Iar Kaibo Pharmaceuticals, un important furnizor de bilă de urs din China, dezvoltă o nouă alternativă folosind bilă de păsări și „tehnologie de biotransformare.”
Diverse substitute de bilă de urs sunt deja utilizate în China, dar adoptarea lor ar fi fost, se pare, îngreunată de îndoielile publicului cu privire la eficacitatea lor. Mulți medici tradiționali încă prescriu bilă de urs autentică în detrimentul altor opțiuni, iar criticii industriei fermelor de urși spun că aceasta este o parte cheie în reducerea cererii.
„Există peste 50 de alternative pe bază de plante [și] legale pe care am încuraja cu tărie practicienii și comercianții să le recomande consumatorilor”, a declarat Chris Shepherd de la grupul de conservare Traffic pentru The Guardian în 2015. „Dacă practicienii se orientează către aceste alternative, consumatorii vor urma.”
Vesti bune despre urși
Între timp, ambasadorii urșilor precum Bandabi și Ura pot juca un rol important. Pe măsură ce fermele de urși devin tot mai tabu, și pe măsură ce știința face ca bila de urs să devină depășită (pentru oricine, cu excepția urșilor), ei ne oferă protagoniști într-un nou capitol, sperăm mai fericit, al istoriei urșilor lunii.
„La fel ca paralimpicii care vor concura la PyeongChang 2018, urșii sunt creaturi puternice, curajoase și hotărâte, care profită la maximum de mediul lor”, a declarat Sir Philip Craven, președintele Comitetului Internațional Paralimpic, în 2016. „Urșii sunt, de asemenea, văzuți ca fiind prietenoși și drăgălași, și sunt entuziasmat să văd cum Bandabi va interacționa cu publicul de acum și până la Jocuri.”
Așa cum au remarcat cercetătorii într-un studiu din 2013, antropomorfismul nu este întotdeauna benefic pentru fauna sălbatică. Poate încuraja oamenii să achiziționeze animale sălbatice ca animale de companie, de exemplu, așa cum s-a întâmplat cu peștii clovn din jurul Vanuatu după lansarea filmului „Finding Nemo” în 2003. De asemenea, tinde să se concentreze pe specii mari, sociale sau carismatice, potențial întărind indiferența noastră relativă față de lucruri precum insectele sau plantele.
Totuși, avem deja o istorie bogată în antropomorfizarea urșilor, a căror inadecvare ca animale de companie este mai imediat evidentă decât la unele animale. Și având în vedere suferința multor urși lunii captivi, este momentul ca mai mulți oameni să vadă specia într-o lumină diferită. Așa cum psihologul de conservare John Fraser a declarat pentru Deutsche Welle în 2014, animalele antropomorfe pot fi o scurtătură utilă către empatie.
„Antropomorfismul este o cale către cunoaștere”, a spus Fraser. „Empatia este esențială pentru a promova preocuparea pentru animale și specii, și dacă proiectarea lumii noastre perceptive umane asupra acestor ființe ajută oamenii pe această cale de învățare, este important.”
