La un moment dat, toți puii de pasăre trebuie să părăsească cuibul. Dar păsările cântătoare își alungă adesea puii cu mult înainte de a fi de fapt timpul să își ia zborul, descoperă un nou studiu.
O cercetare de la Universitatea din Illinois constată că mulți părinți-păsări își forțează puii să părăsească cuibul mai devreme din motive în mare parte altruiste.
Dintre cele 18 specii de păsări cântătoare studiate, cercetătorii au descoperit că 12 dintre ele își încurajau descendenții să își părăsească cuiburile mai devreme.
„Din câte putem spune, nu îi împing fizic, ci îi manipulează să părăsească cuibul cu mâncare sau prin înfometare”, a declarat pentru PlanetaNoastra autorul principal Todd Jones, student doctorand la Departamentul de Resurse Naturale și Științe de Mediu de la Universitatea din Illinois.
Puii care au fost convinși să plece mai devreme au avut cu aproximativ 14% mai puține șanse să supraviețuiască decât cei care au rămas în cuib.
Atunci de ce ar alunga păsările cântătoare puii lor înainte ca aceștia să fie pregătiți?
„Părinții fac acest lucru pentru a reduce riscul de a pierde întreaga serie din cauza prădării. Cu alte cuvinte, părinții evită să lase toate ouăle (sau, în acest caz, toți puii) într-un singur coș”, spune Jones.
Încurajându-și puii să își ia zborul mai devreme, îi pot separa fizic și le scad șansele de a-i pierde pe toți în fața prădătorilor precum șerpii și nevăstuicile, aproape de zero.
„În contrast, dacă descendenții ar rămâne mai mult timp în cuib, părinții ar fi mai predispuși să piardă întreaga serie, deoarece atunci când un cuib este prădat, întreaga serie este de obicei pierdută”, spune Jones.
Descoperirile au fost publicate în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Un comportament învățat
Cercetătorii cred că păsările care supraviețuiesc învață probabil de la părinții lor și repetă comportamentele cu propriii lor pui.
„Deși descendenții individuali suferă pe termen imediat, mai târziu în viață, când acești indivizi se reproduc, ei fac același lucru cu propriii descendenți și, prin urmare, beneficiază de pe urma acestui comportament”, spune Jones. „Studiul nostru sugerează că această strategie îmbunătățește în cele din urmă aptitudinea parentală și este probabil transmisă genetic din generație în generație.”
Păsările cântătoare nu sunt singurele animale care își încurajează puii să părăsească casa prematur. În lumea păsărilor, răpitoarele și păsările marine fac acest lucru, limitând cantitatea de hrană pe care o dau puilor lor pentru a-i scoate mai ușor din cuib.
„Pentru animalele cu îngrijire parentală, există în cele din urmă un conflict între părinți și descendenți cu privire la momentul în care se va încheia îngrijirea. Acest lucru nu duce întotdeauna la costuri pentru descendenți, ca în cazul studiului nostru, dar în multe cazuri poate și poate fi destul de extrem”, spune Jones.
Unele feline mari solitare își vor alunga puii pentru a se putea reproduce din nou. Mulți pești și gândaci își vor ucide sau mânca puii pentru propria supraviețuire sau pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire ale descendenților rămași.
„Studiul nostru îmbunătățește înțelegerea noastră asupra conflictului părinte-descendent, un concept în evoluție care descrie compromisurile dintre îngrijirea descendenților și supraviețuirea părinților, care este responsabil pentru multe dintre comportamentele pe care le observăm în tot regnul animal, inclusiv la oameni”, spune Jones.
Acesta este primul studiu, spun cercetătorii, care compară ratele de supraviețuire înainte și după părăsirea cuibului la multe specii și locații, demonstrând un declin aproape cuprinzător al supraviețuirii după părăsirea cuibului la păsările cântătoare studiate. De asemenea, oferă o bază pentru strategiile pe care păsările le-ar putea folosi pentru a răspunde la schimbările de mediu.
Jones spune: „Păsările se confruntă cu multe provocări în lumea noastră în rapidă schimbare și este esențial să înțelegem strategiile, cum ar fi cea documentată în studiul nostru, pe care păsările le pot folosi pentru a răspunde la astfel de provocări, astfel încât să putem conserva aceste specii aviare.”
