Salutări din Florida, unde în 2011, Martha Stewart a contribuit la proiectarea unor case pentru o subdiviziune din Orlando. Dacă nu aș fi Photoshopt-uit-o pe o carte poștală, s-ar putea să nu știți unde se află, deoarece designul caselor a devenit total deconectat de climă și locație. (Această casă îmi pare cam colonială, deși nu te poți da niciodată seama în zilele noastre.)
Acum o sută de ani, o casă din Florida arăta diferit față de o casă din New England. Casa din nord ar putea fi pătrată, să aibă ferestre relativ mici, aproape întotdeauna două etaje cu tavane joase și un șemineu mare la mijloc.
În Florida, casa ar putea avea tavane înalte, ferestre înalte cu două canaturi și verande adânci. Arborii ar fi plantați în jurul casei pentru a bloca soarele.
Astăzi, casele arată cam la fel oriunde te-ai duce în America de Nord, iar un lucru a făcut acest lucru posibil: aerul condiționat central. Acum, Statele Unite folosesc mai multă energie pentru aer condiționat decât 1 miliard de oameni din Africa folosesc pentru toate.
Am obținut beneficii enorme din aerul condiționat, am făcut vaste zone din Statele Unite locuibile și confortabile. Dar, așa cum a remarcat profesorul Cameron Tonkinwise de la Carnegie Mellon School of Design, „Aerul condiționat le permite arhitecților să fie leneși. Nu trebuie să ne gândim la funcționarea unei clădiri, pentru că pur și simplu poți cumpăra o cutie.” Și am uitat cum să facem o clădire să funcționeze.
Tata se relaxează cu o pipă în intervalul de confort în formă de rinichi, nici prea uscat, nici prea umed. (Desen: Victor Olgyay, Design cu clima)
Arhitecții știau ce ne-a învățat Victor Olgyay în cartea sa „Proiectarea cu clima”, că confortul este o funcție a temperaturii, umidității și mișcării aerului. Ai o briză bună și umiditate scăzută și poți fi confortabil la o temperatură ridicată. Îmi place acest desen al tipului cu o pipă într-un scaun modernist (vezi zona gri în formă de rinichi) care este perfect. Olgyay ne-a arătat că, dacă condițiile erau gestionate corect, am putea fi fericiți și confortabili într-o zonă de temperaturi. Cu toate acestea, arhitecții și inginerii mecanici de astăzi nu gândesc în acest fel. După cum spune profesorul Terri Boake de la Universitatea Waterloo, ei solicită un „punct finit de confort așteptat pentru 100% încălzire și răcire mecanică”.
Termostatele noastre vizează acest punct finit, când ar trebui să ne gândim la acea zonă de confort.
Strămoșii noștri știau acest lucru; uitați-vă la această fereastră de la Casa Jessup din Westport, Connecticut. Este incredibil de sofisticată; puteți regla ferestrele cu două canaturi pentru a obține o convecție și o ventilație maxime prin ajustarea părții superioare și inferioare. Există obloane pentru intimitate și securitate, precum și jaluzele interioare pentru intimitate sau pentru a reduce strălucirea. Există o cornișă de deasupra pentru a ține ploaia departe. Sunt lucruri inteligente. În interior va exista ventilație încrucișată în fiecare cameră, cu ferestre în holuri și băi pentru iluminare și aer. Iarna, vor exista draperii grele pentru izolare.
Casele au fost proiectate astfel încât oamenii să poată profita de brize. Casele din Florida erau adesea construite pe piloni, sus pentru a prinde briza (și pentru a evita creaturile care se târăsc dedesubt). Ar putea exista ferestre înalte de claristorie pentru a elibera căldura. Acestea erau practici stabilite, așa cum este descris de Dorinda K.M. Blackey:
Înapoi în Florida, la casa Martei, doar dormitorul matrimonial are posibilitatea ventilației încrucișate; toate celelalte dormitoare sunt mici, cu o singură fereastră. Unele camere nu au deloc ferestre. Cu excepția verandei din spate acoperite care face unele concesii climatului, casa ar putea fi oriunde. Observați cum holul din față este umplut cu o masă de dining; nimeni nu iese destul de mult timp pentru a merge chiar de la mașină la ușa din față, vin prin garaj.
Nord sau Sud, existau strategii similare pentru a face față vremii calde: ventilație, umbrire, plantarea copacilor. Îmi place această casă care are totul: copaci de foioase, umbrire deasupra ferestrelor, multă ventilație.
În 2010, am scris: Dacă vom construi o societate sustenabilă, nu se va întâmpla cu mașini pe hidrogen sau acoperișuri fotovoltaice, ci prin măsuri simple și sensibile, cum ar fi proiectarea orașelor și orașelor noastre astfel încât să nu avem nevoie de mașini și casele noastre astfel încât să nu aibă nevoie de aer condiționat.
Nu cred că mai este realist, având în vedere că atât de mulți oameni locuiesc acum în Sud și Sud-Vest, locuri unde este aproape imposibil de trăit fără aer condiționat. Verile noastre au devenit mai fierbinți și ne-am obișnuit să fim într-un cocon de aer răcoros pe măsură ce ne deplasăm de la casă la mașină la birou. Fotovoltaicele devin destul de ieftine și bune, iar Tesla pare distractiv.
De asemenea, încurajarea oamenilor să trăiască fără aer condiționat este mai puțin relevantă odată cu popularitatea crescândă a caselor super-izolate, cum ar fi Casa Pasivă, care nu au nevoie deloc de mult aer condiționat; nu este nevoie de mult pentru a le răci și a le menține așa. Toate acele curbe și surplombe și ferestre pe care le ador atât de mult în casa pe care o arăt mai sus ar compromite pur și simplu designul unei case pasive.
Avem nevoie de un echilibru între vechi și nou, o înțelegere a modului în care oamenii trăiau înainte de era termostatului, împreună cu o înțelegere reală a științei construcțiilor. Pentru a descoperi ce trebuie să facem pentru a minimiza consumul de energie pentru încălzire și răcire și a maximiza confortul, trebuie să ne proiectăm casele corect de la bun început.
Și apoi putem decide ce fel de tehnologie și hardware avem nevoie.
