Ne învinuim pentru că nu reciclăm mai mult plastic, iar eforturile noastre sunt ca și cum am „bate un cui pentru a opri căderea unui zgârie-nori”. E timpul să ajungem la rădăcina problemei.
„Să devină mai buni la reciclare” este un comentariu pe care îl aud adesea de îndată ce apare subiectul deșeurilor plastice. Este o presupunere înșelătoare, totuși, să credem că aruncarea mai multor obiecte în coșul de reciclare și mai puține la gunoi poate face o diferență atât de mare în combaterea nivelului catastrofal de contaminare plastică cu care se confruntă planeta noastră în prezent. De fapt, este destul de inutil.
Înainte să credeți că am renunțat și am devenit total anti-ecologist, vă rog să realizați că aceasta este o problemă pe care o discutăm în fiecare an în Ziua Reciclării din America, un eveniment anual sponsorizat de Keep America Beautiful și industria materialelor plastice care ne-a învățat să ne adunăm gunoiul. Matt Wilkins explică în Scientific American că trebuie să regândim modul în care ne ocupăm de gunoi, spunând că consumatorii individuali nu pot rezolva singuri această problemă, deoarece consumatorii individuali nu sunt problema. Am preluat-o ca fiind problema noastră din cauza unor dezinformări psihologice foarte inteligente, conduse de corporații, sub formă de campanii precum Keep America Beautiful.
Huh? s-ar putea să vă gândiți. Nu este Keep America Beautiful un lucru bun? Ei bine, Wilkins are o altă perspectivă. Keep America Beautiful a fost fondată de mari companii de băuturi și gigantul tutunului Philip Morris în anii 1950, ca o modalitate de a încuraja responsabilitatea ecologică în rândul publicului. Mai târziu, s-a unit cu Ad Council, moment în care „unul dintre primele și cele mai durabile impacturi a fost introducerea termenului ‘litterbug’ în lexiconul american”. Acest lucru a fost urmat de anunțul de serviciu public „Indianul care plânge” și de campania mai recentă „Vreau să fiu reciclat”.
Deși aceste anunțuri de serviciu public par admirabile, ele sunt puțin mai mult decât greenwashing corporatist. Timp de decenii, Keep America Beautiful a făcut campanii active împotriva legilor privind băuturile care ar impune recipiente reumplubile și depozite pentru sticle. De ce? Deoarece acestea ar afecta profiturile companiilor care au fondat și susțin Keep America Beautiful. Între timp, organizația a reușit extraordinar de bine să transfere vina pentru poluarea plastică asupra consumatorilor, în loc să oblige industria să își asume responsabilitatea.
Wilkins scrie:
Dacă ne gândim serios să abordăm problema poluării cu plastic, atunci acțiunile corporațiilor sunt locul de unde ar trebui să începem. Ele sunt adevărații „litterbugs” în această situație. Accentul ar trebui să fie pe sursa plasticului, nu pe eliminarea sa aproape imposibilă.
Citirea articolului lui Wilkins mi s-a părut dezorientantă, având în vedere toate articolele zero-waste, pro-reciclare, fără plastic pe care le scriu pentru acest site web. O linie în special mi-a făcut o impresie mare:
Îmi dau seama de unde vine, dar nu pot fi de acord în totalitate. În primul rând, cred că oamenii trebuie să simtă că pot face ceva în fața unor dificultăți mari. Așadar, chiar dacă nu este cea mai eficientă metodă, punerea sticlelor în coșul albastru este cel puțin un fel de acțiune benefică. În al doilea rând, cred în puterea colectivă a oamenilor: așa încep mișcările. Guvernele nu vor obliga corporațiile să își schimbe metodele decât dacă publicul strigă după asta – și aceasta începe atât de umil, cu gospodării individuale care își scot coșurile albastre în fiecare săptămână.
Deci, cum se începe chiar să se schimbe vina pentru poluarea plastică acolo unde ar trebui să fie? Wilkins îi îndeamnă pe oameni mai întâi să respingă minciuna:
Apoi începeți să luptați. Vorbiți despre problema plasticului cu toată lumea pe care o cunoașteți. Contactați reprezentanții locali și federali. Gândiți-vă dincolo de inițiativele zero-waste și de reciclare la modele de la leagăn la leagăn, „unde deșeurile sunt reduse la minimum prin planificarea dinainte a modului în care materialele pot fi reutilizate și reciclate la sfârșitul duratei de viață a unui produs, mai degrabă decât să încerce să rezolve asta după fapt”. Susțineți interdicțiile privind materialele plastice de unică folosință sau, cel puțin, politicile de opțiune, în care clienții trebuie să solicite paie sau cupe de cafea de unică folosință, în loc să le primească automat. Susțineți taxele pe pungi și depozitele pentru sticle. Luptați împotriva legilor preventive din unele state care împiedică reglementarea municipală a materialelor plastice.
După cum concluzionează Wilkins, „Există acum prea mulți oameni și prea mult plastic pe acest punct albastru pal pentru a continua să planificăm expansiunile industriale pe baza trimestrială”. Avem nevoie de o abordare mai bună, iar aceasta trebuie să ajungă la rădăcina reală a problemei.
