A părut o idee bună la vremea respectivă…
\n\n
Ieri a fost o zi tristă la casa mea. Am ieșit afară după muncă pentru a dezasambla cotețul de găini unde își trăiau viața cele cinci găinușe frumoase, până acum câteva săptămâni. După ce am fost un susținător declarat al găinilor urbane și am făcut lobby la consiliul local pentru a-mi permite să țin găini în curte, a fost o realizare grea și umilitoare faptul că creșterea găinilor pur și simplu nu este pentru mine.
\n\n
Au fost multe lucruri minunate în a avea acele păsări. Mi-au plăcut sunetele blânde pe care le scoteau. Îmi oferea o muzică de fundal liniștitoare în timpul zilei, care, odată dispărută, a făcut proprietatea să sune în mod ciudat de liniștită. Fetele, cum le spuneam noi, alergau mereu la gard să ne întâmpine când ieșeam afară. (Probabil că își doreau doar resturi de compost, dar totuși, era drăguț.)
\n\n
Și ouăle lor! Oh, erau cele mai mari, cele mai bune și cele mai frumoase ouă pe care le-am mâncat vreodată. În ciuda faptului că știam cum funcționează, a vedea cum se întâmplă în viața reală este cu totul altceva. Era ca o magie, le dădeam mâncare și apă și micul dejun ni se materializa în cuibul lor.
\n\n
Ce a mers prost?
\n\n
Nimic specific. Nu am avut nicio problemă cu prădătorii sau rozătoarele, nici cu reclamațiile de zgomot de la vecini (cu excepția cazului în care am primit doi cocoși din greșeală la început). În schimb, am început să mă lupt cu două probleme: excrementele și închisoarea. Un prieten m-a avertizat că găinile sunt murdare, dar nu am luat-o în serios. După câteva luni, însă, am înțeles. Găinile ar putea fi mașini de ouă, dar sunt tornade de excremente. A fost o luptă fără sfârșit, probabil agravată de faptul că trebuiau să trăiască într-o zonă împrejmuită (regulă a regulamentului); a menținut excrementele conținute, dar a dus și la acumulare, compactare și probleme cu mirosul, în ciuda eforturilor mele regulate de curățare și de îndepărtare a gunoiului. Când copiii își făceau treburile, excrementele de găină ajungeau pe aleea casei noastre și în camera noastră de la intrare și au devenit o sursă de tensiune. Poate că altcineva ar face o treabă mai bună în a ține pasul cu mizeria, dar eu am găsit-o copleșitoare. Apoi a fost Drumstick, pasărea noastră preferată, care zbura mereu din coteț. În fiecare zi o găseam foșnind în frunze în straturile de flori vecine și mereu se uita cu alarmă, întorcându-se repede la coteț, de parcă știa că este în pericol. Acest lucru m-a întristat, deoarece nu voiam să o țin împrejmuită, dar trebuia să fac acest lucru conform regulamentului. Am început să mă simt îngrozitor pentru că găinile aveau un spațiu limitat de mișcare, în ciuda faptului că am făcut cercetări și am confirmat cu crescătorul lor că spațiul era suficient. Se simțea nefiresc de înghesuit și aproape crud să le ții acolo.
\n\n
O altă problemă mai mică a fost aceea de a depinde de prieteni pentru a verifica găinile de două ori pe zi ori de câte ori plecam. A fost dificil de aranjat, deoarece am învățat repede că alte persoane nu sunt la fel de îndrăgostite de găinile din curte ca mine.
\n\n
Unde sunt acum găinile?
\n
Cu apropierea vremii mai reci, am luat o decizie care trebuia să fie atât în beneficiul găinilor, cât și al meu. Era timpul să le mut în altă parte. Abatorizarea nu a fost o opțiune, deși acesta era planul inițial. După 16 luni de conviețuire și interacțiune, nu existau situații în care să vreau să mănânc Drumstick, Jemima, Hannah, Snow sau Speck. Am găsit o femeie care dorea să le ia, să le adauge la mica ei turmă și să le ofere un spațiu mult mai mare de mișcare. Sunt acolo de aproape o lună și se descurcă bine.
\n\n
Sunt găinile urbane o idee proastă?
\n
În timp ce lucram ieri, rupând gardul și lopătând paie și gunoi rezidual, am avut timp să mă gândesc la experiență. Nu știu exact cum mă simt în legătură cu găinile urbane. În timp ce îmi place ideea de a-mi îmbunătăți securitatea alimentară, de a prelua controlul asupra unor aspecte ale producției alimentare și de a scurta distanța de la fermă la masă, cred, de asemenea, că păstrarea animalelor pe loturi urbane mici nu este ideală. Este murdar și zgomotos, indiferent cât de mult am încercat să-mi spun altfel, iar închisoarea nu a fost foarte corectă pentru păsările însele. A fost mai bine decât viața găinilor din baterii? Absolut, dar este suficient de bine? Doar pentru că ceva este mai bun decât ce este mai rău nu înseamnă că este bun. Cel puțin, experiența mi-a intensificat aversiunea față de carnea și ouăle de pui crescuți în ferme industriale. Pur și simplu nu mai pot mânca aceste produse din magazin (nu că am făcut-o mult înainte), pentru că știu prea multe despre păsări, personalitățile lor ciudate și cât de murdare devin. Punctul meu de referință s-a schimbat prin experiență personală și de aceea voi cumpăra ouă doar de la fermieri locali din mediul rural ale căror păsări se mișcă liber, chiar dacă înseamnă să plătesc mai mult și să mănânc mai puțin.
\n\n
Încă îmi lipsesc acele găini, ouăle lor și clocotul lor blând. De fiecare dată când ies din casă, mă uit în direcția în care erau ele. Când am făcut o plăcintă aseară, m-am gândit cât de mult le-ar fi plăcut coajele și miezul de mere. Dar știu că au o viață mai bună în altă parte și asta este o consolare.
