De ce încă există speranță pentru rinocerii negri critic pe cale de dispariție din lume

Rinocerii negri au fost listați ca specie critic pe cale de dispariție de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) începând cu 1996. Acum trei generații, existau aproape 38.000 de exemplare ale acestor animale răspândite în habitatul lor nativ din Africa, dar braconajul intens din anii 1970, 1980 și începutul anilor 1990 a eradicat aproximativ 85% din populație. Astăzi, au mai rămas doar 3.142 de rinoceri negri maturi.

Totuși, nu sunt doar vești proaste în ceea ce privește rinocerul negru. Numărul populației s-a dublat de la cel mai scăzut nivel atins în anii 1990, în principal datorită protecției sporite, programelor de relocare a animalelor și gestionării biologice îmbunătățite.

Amenințări

Rinocerul negru a fost cea mai numeroasă specie de rinocer din lume pentru o mare parte a secolului al XX-lea, până când valul de braconaj și defrișarea terenurilor pentru așezări și agricultură i-au redus numărul.

În timp ce aproximativ 100.000 de rinoceri sălbatici existau în 1960, braconajul la scară largă în următoarele trei decenii a provocat un declin puternic de 98% în fiecare țară din arealul nativ al animalului, cu excepția Africii de Sud și Namibiei. De atunci, au fost reintroduși în Botswana, Eswatini, Malawi, Rwanda și Zambia, dar sunt considerați dispăruți în cel puțin 15 alte țări, inclusiv Nigeria, Uganda, Etiopia și Sudan.

Deși principala amenințare pentru rinocerul negru rămâne vânătoarea ilegală și braconajul ca răspuns la comerțul ilegal cu animale sălbatice, aceste animale extraordinare sunt, de asemenea, vulnerabile la pierderea și fragmentarea habitatului.

Braconajul și comerțul ilegal cu animale sălbatice

Cornul de rinocer are două utilizări principale încurajate de comerțul ilegal cu animale sălbatice – medicinală și ornamentală. Istoric, cornul de rinocer era folosit ca febrifug în cultura tradițională chineză, deși mai recent a devenit un material popular pentru produse sculptate de lux, cum ar fi bijuterii și piese decorative.

Numărul actelor de braconaj a rămas nesustenabil de ridicat, în ciuda unei scăderi lente în ultimul deceniu. De exemplu, în 2019, 594 de rinoceri au fost braconați în Africa de Sud, o scădere substanțială față de 2014, când numărul era de 1.215.

Pierderea și fragmentarea habitatului

Dezvoltarea terenurilor pentru agricultură și infrastructura pentru așezări au ca rezultat adesea pierderea și fragmentarea habitatelor rinocerului negru.

Rinocerii negri sunt teritoriali, așa că fără suficient spațiu pot deveni stresați și agresivi (același lucru se întâmplă atunci când populațiile devin prea dense). Ca urmare, sunt predispuși la o creștere lentă a populației atunci când sunt forțați să trăiască în comunități de înaltă densitate pe o suprafață mică, ducând la o pierdere a diversității genetice. Atunci când rinocerii sunt separați în subpopulații mai mici, riscă, de asemenea, consangvinizarea și o susceptibilitate crescută la boli; în plus, sunt mai accesibili braconierilor.

Folosind cel mai mare și mai cuprinzător eșantion geografic de profiluri genetice de rinocer negru asamblat vreodată, cercetătorii au descoperit în 2017 că specia de rinocer negru a pierdut un total de 69% din diversitatea genetică mitocondrială în ultimele două secole. Cu toate acestea, studiul a relevat și faptul că arealul istoric al subspeciilor vest-africane (declarate dispărute în 2011) se întindea mai departe decât se credea anterior în sudul Kenyei, ceea ce înseamnă că subspeciile încă supraviețuiau cu câteva exemplare în Masai Mara.

Ce putem face

Începând cu 1977, rinocerii negri au fost listați în Apendicele I al Convenției privind Comerțul Internațional cu Specii Amenințate cu Dispariția (CITES), indicând cel mai înalt nivel de protecție în comerțul internațional. Măsuri suplimentare anti-comerț au fost implementate în anii 1990 și la nivel național în diverse state consumatoare.

Cu toate acestea, cel mai crucial factor în conservarea rinocerului negru îl reprezintă protecția efectivă pe teren a animalelor sălbatice în sine. Majoritatea populațiilor de rinocer negru rămase în lume sunt concentrate în sanctuare îngrădite și zone de conservare cu aplicare riguroasă a legii și zone de protecție intensivă.

Patrule anti-braconaj

În sanctuarele de rinoceri negri, rangerii anti-braconaj asigură securitate non-stop în punctele fierbinți de braconaj, cum ar fi locurile de adăpat și în apropierea clădirilor sau drumurilor pe timp de noapte. Unele locații folosesc chiar operațiuni de tip militar pentru a patrula în căutarea braconierilor și a proteja populațiile excepțional de vulnerabile. Unitățile canine antrenate în urmărire și detecție sunt uneori adăugate pentru a recupera produse din animale sălbatice introduse ilegal sau pentru a urmări și prinde braconierii.

Patrularea pentru depistarea braconierilor este o muncă extrem de periculoasă. În 2018, un număr estimat de 107 rangeri pentru animale sălbatice au murit la datorie pe parcursul unei perioade de 12 luni – aproape jumătate dintre ei au fost uciși de braconieri. Bilanțul deceselor din acel an a ridicat numărul total al rangerilor care și-au pierdut viața la datorie din 2009 până la 871. Mai rău, experții cred că numărul real al deceselor ar putea fi mult mai mare decât cifrele raportate. Organizații precum Thin Green Line Foundation și Project Ranger sprijină direct rangerii pentru animale sălbatice care își dedică viața protejării rinocerilor pe cale de dispariție din lume.

Monitorizare

Rinocerii negri se găsesc adesea pe terenuri private în Namibia, iar proprietarii custode sunt atât responsabili pentru protecția animalelor, cât și obligați să raporteze periodic Ministerului Mediului și Turismului din Namibia.

Monitorizarea este costisitoare și necesită mult timp, însă atașarea dispozitivelor de urmărire – de obicei găurite în corn sau montate în jurul piciorului – poate fi periculoasă. Ca soluție, oamenii de știință au inventat o nouă tehnologie de identificare care folosește smartphone-urile pentru a înregistra amprentele rinocerilor negri; sistemul poate analiza mișcările și locațiile rinocerilor de la distanță pentru a-i ajuta să fie în siguranță față de braconieri.

Gestionare biologică

Gestionarea biologică a jucat un rol important în reabilitarea speciei de-a lungul anilor. Prin monitorizarea indivizilor în zonele lor specifice de protecție, experții pot obține informații pentru a lua decizii și a gestiona subpopulațiile de rinoceri negri pentru o creștere optimă a populației.

Mai multe comunități din Africa s-au implicat în educație și angajament, înființând zone de conservare pentru a contribui la promovarea guvernanței comunitare, formării și abilităților necesare pentru a gestiona cu succes propriile resurse de animale sălbatice.

Relocare

Conservatorii sud-africani colaborează cu Proiectul WWF de Extindere a Arealului Rinocerului Negru pentru a muta în siguranță rinoceri din parcuri cu populații semnificative în altele din arealul lor istoric original. În cele mai multe cazuri, rinocerii sunt sedați de medicii veterinari specializați în animale sălbatice și ridicați cu elicopterul pentru a-i transporta de pe terenul dificil și periculos pe vehicule, care îi duc apoi la noile lor case.

Cifrele proiectului sunt remarcabile – a existat o creștere de 21% a populației de rinoceri negri în provincia KwaZulu-Natal din Africa de Sud, primul sit al proiectului, de la începutul său în 2003. Situl a performat atât de bine încât unii dintre puii din translocarea inițială au fost mutați ulterior pentru a forma parte din cea de-a 11-a populație de reproducere a programului.

În 1996, noul guvern namibian a dat un exemplu devenind prima țară africană care a inclus protecția mediului în constituția sa – o victorie uriașă pentru rinocerii negri, deoarece cel puțin 98% din populația globală a speciei este concentrată în Namibia, Africa de Sud, Zimbabwe și Kenya. O parte a acestei filozofii de conservare a inclus proiecte de translocare pentru a muta indivizii de rinoceri negri în noi habitate cu spațiu suficient pentru reproducere.