`
De fiecare dată când apare un raport despre balene eșuate, rămânem să ne întrebăm din nou: De ce aceste creaturi maiestuoase se blochează pe mal?
Nu este o întrebare nouă, nicidecum. Datează din vremea lui Aristotel, poate chiar mai devreme.
„Nu se știe din ce motiv se aruncă pe uscat; în orice caz, se spune că fac acest lucru uneori, fără un motiv evident”, a scris el în „Istoria animalelor.”
Artiștii și istoricii au surprins astfel de evenimente de-a lungul istoriei. Avem gravuri și picturi cu balene eșuate datând din secolul al XVI-lea. Astăzi, avem dovezi video și fotografice ale eșuărilor de balene din întreaga lume.
Cu toate acestea, în ciuda secolelor care separă scenele, toate arată același lucru. O balenă eșuată, sau un grup de ele, și oameni privindu-le cu uimire. Din păcate, în miile de ani de la Aristotel, încă nu știm prea multe despre cum să le ajutăm. Știm acum la fel de multe despre eșuările balenelor cum știa Aristotel în anul 350 î.Hr.
„Fac acest lucru uneori, fără un motiv evident.”
Cu toate acestea, avem câteva teorii:
Având în vedere că rapoartele despre eșuările balenelor datează din Grecia antică, s-ar părea că cel puțin unele cazuri sunt rezultatul a ceva ce se întâmplă cu balenele însele.
Peter Evans, lector la Universitatea Bangor și cercetător în domeniul cetaceelor, propune câteva posibilități într-un articol din 2017 pentru The Conversation, scriind: „Eșuările în masă ale acestor specii oceanice tind să aibă loc în zone foarte puțin adânci, cu funduri maritime ușor înclinate, adesea nisipoase. În astfel de situații, nu este o surpriză că aceste animale, care sunt obișnuite să înoate în ape adânci, pot întâmpina dificultăți și chiar dacă sunt readuse în apă, vor eșua din nou.
„Ecolocația pe care o folosesc pentru a naviga nu funcționează bine în astfel de medii. Deci, este destul de posibil ca majoritatea acestor eșuări să se datoreze pur și simplu unei erori de navigație, de exemplu atunci când balenele au urmărit o sursă valoroasă de pradă într-un teritoriu nefamiliar și periculos.”
Practic, balenele fac o greșeală, se rătăcesc și nu se pot întoarce în apele adânci.
Activitatea solară ar putea, de asemenea, să afecteze capacitatea de navigație a balenelor. Un studiu din 2017 publicat în International Journal of Astrobiology emite ipoteza că furtunile solare, care pot altera temporar câmpul magnetic al Pământului, perturbă modelele migratorii ale balenelor și le trimit în acele ape puțin adânci unde rămân captive.
Leziuni și boli
Atacurile altor creaturi marine și bolile ar putea juca, de asemenea, un rol în eșuări.
Evans menționează pe scurt că, pe măsură ce o balenă devine mai slabă, se îndreaptă spre ape mai puțin adânci pentru a putea ieși mai ușor la suprafață să respire. Dacă apa este prea puțin adâncă, poate ajunge să eșueze.
„Odată ce corpurile lor ajung să se sprijine pe o suprafață dură pentru o perioadă extinsă”, scrie Evans, „există o șansă mult crescută ca pereții toracici să fie comprimați și organele interne să fie deteriorate.”
Chiar și fără o leziune sau boală, animalul ar putea fi pur și simplu prea slăbit pentru a se menține la suprafață, ajungând astfel pe mal.
Într-un interviu din 2009 pentru Scientific American, Darlene Ketten, neuroetolog la Woods Hole Oceanographic Institution din Cape Cod, Massachusetts, menționează pneumonia ca o cauză frecventă a eșuărilor în S.U.A.
Ketten ridică, de asemenea, o întrebare cu privire la dacă returnarea unor astfel de animale în ocean este în interesul animalelor și al ecosistemului.
„Dacă aveți un animal care a eșuat și insistați să-l returnați în mare, dăunați populației? Dacă sunt bolnave, ce facem cu acea populație? Nu susțin să nu reabilităm animalele, dacă putem. Ar trebui să înțelegem cauzele eșuării, dar trebuie să acceptăm și faptul că eșuările pot fi, în multe cazuri, un fenomen natural.”
Oamenii pot juca, de asemenea, un rol în eșuări.
Pericolele sonarului
Sonarul este unul dintre motivele cel mai frecvent citate pentru eșuări, în special pentru cele ale balenelor cu cioc. Sonarul este procesul prin care navele emit semnale sau impulsuri acustice în apă pentru a determina locația obiectelor.
Aceste impulsuri acustice ar putea dăuna balenelor și le-ar putea influența capacitățile de navigație.
Evans explică faptul că rapoartele despre sonar și eșuările de balene datează din 1996, „după ce un exercițiu militar NATO de pe coasta Greciei a coincis cu eșuarea a 12 balene cu cioc Cuvier.” El citează, de asemenea, un incident din mai 2000 în Bahamas care a implicat sonar cu frecvență medie și mai multe eșuări de balene cu cioc. Spre deosebire de incidentul din ’96, balenele eșuate în 2000 au fost examinate și s-au găsit semne de hemoragie în jurul urechii interne a balenelor, indicând un fel de traumă acustică.
Un studiu din 2003 publicat în Nature postulează că sonarul induce un fel de boală de decompresie, sau cheson, la balenele cu cioc. În urma unei posibile eșuări legate de sonar în septembrie 2002, cercetătorii au descoperit leziuni tisulare datorate leziunilor cu bule de gaz, un indicator al bolii de decompresie. Cum s-au format aceste leziuni, însă, este necunoscut. O posibilă teorie este legată de înclinația balenelor cu cioc pentru scufundări foarte, foarte adânci: Aud sonarul, intră în panică și urcă la suprafață prea repede, provocând leziunile.
Schimbări în apă
Impactul uman asupra stării generale a Pământului ar putea juca, de asemenea, un rol în eșuările balenelor.
Materialele produse de om în apă, de la plastic la plase de pescuit, pot dăuna balenelor, ducând la leziuni care le pot forța să intre în ape mai puțin adânci, unde pot eșua. Poluarea le poate pur și simplu ucide direct, astfel încât ajung la mal. Fertilizatorii și scurgerile de canalizare pot crea maree roșii – înfloriri toxice de microorganisme – care pot duce la moartea și eșuarea balenelor. Astfel de înfloriri afectează și sursele de hrană ale balenelor, otrăvind krill-ul și alte crustacee.
Temperaturile tot mai calde ale apei nu sunt nici ele bune. Schimbările în maree datorate încălzirii oceanelor pot schimba locația surselor de hrană, forțând din nou balenele în teritorii nefamiliarizate și posibil în ape mai puțin adânci.
Ce spunem despre eșuările în masă?
Eșuările care implică mai multe balene, uneori sute, sunt un alt mister pe care oamenii de știință pur și simplu nu-l pot explica. Multe dintre balenele din aceste eșuări sunt sănătoase, fără a prezenta semne de boală sau leziuni.
O posibilă explicație este natura socială a balenelor. Balenele călătoresc în grupuri ca o modalitate de supraviețuire, cu balene dominante care conduc grupul. Dacă liderii se rătăcesc, se confundă sau nu pot naviga corect, este posibil ca întregul grup să-i urmeze. În plus, balenele ar putea răspunde la semnalele de suferință de la alte balene eșuate. Vin să ajute și ajung ele însele să eșueze. O altă teorie sugerează că, dacă câteva balene sunt bolnave sau rănite pe mal, restul grupului s-ar putea eșua pentru a fi aproape de membrii muribunzi.
După toate aceste secole, încă nu știm exact de ce balenele ajung pe uscat. Este o problemă complexă și misterioasă. La fel de complexă și misterioasă ca și creaturile însele.
`
