Competiția și cooperarea nu se exclud reciproc. Doar întrebați un coiot sau un bursuc.
Ambele sunt carnivore inteligente, și din moment ce adesea vânează aceeași pradă în aceleași preerii, ar avea sens să fie dușmani, sau cel puțin să se evite reciproc. Dar, deși nu se înțeleg mereu, coioții și bursucii au și un acord vechi care ilustrează de ce poate fi inteligent pentru rivali să lucreze împreună.
Fotografii frumoase ale unei vânători coiot-bursuc
Un exemplu al acestui parteneriat s-a desfășurat într-o preerie din nordul Coloradoului, lângă Centrul Național de Conservare a Ferretului cu Picioare Negre. Și a fost surprins în fotografii, atât de o cameră foto-capcană pentru animale sălbatice, cât și de fotografi cu ochi ageri:
În timp ce capturarea unor fotografii atât de bune ale unei vânători de acest gen este relativ rară, fenomenul este bine documentat. Era familiar multor amerindieni cu mult înainte ca europenii să ajungă pe continent, iar oamenii de știință l-au studiat timp de zeci de ani. Colaborarea interspecii a fost raportată în cea mai mare parte a Canadei, Statelor Unite și Mexicului, de obicei cu un bursuc care vânează alături de un coiot.
Un studiu publicat în revista Mammology raportează că cercetătorii de la Rezervația Națională Elk din Wyoming au descoperit că 90% din toate vânătorile coiot-bursuc au prezentat câte unul din fiecare animal, în timp ce aproximativ 9% au implicat un bursuc cu doi coioți. Doar 1% a văzut un bursuc singuratic alăturându-se unui trio de coioți.
Un parteneriat reciproc benefic
Dar de ce ar lucra împreună acești prădători? Când unul dintre ei prinde în sfârșit ceva, nu se știe să împartă prada. Deci, care este rostul?
Se pare că scopul este de a îmbunătăți probabilitatea ca cel puțin unul dintre vânători să prindă ceva pradă. Chiar dacă unul dintre ei rămâne cu mâinile goale, parteneriatul pare să fie avantajos pentru ambele specii pe termen lung.
Fiecare membru al echipei de vânătoare are un set distinct de abilități. Coioții sunt agili și rapizi, așa că excelaează la urmărirea prăzii pe o preerie deschisă. Bursucii sunt alergători lenți și stângaci în comparație, dar sunt săpători mai buni decât coioții, evoluând pentru a urmări animale mici în sisteme subterane de vizuini. Așadar, atunci când vânează câini de preerie sau veverițe de pământ singuri, bursucii de obicei îi scot de sub pământ, în timp ce coioții îi urmăresc și se aruncă asupra lor. Rozătoarele, prin urmare, folosesc strategii diferite în funcție de prădătorul care îi urmărește: adesea scapă de un bursuc care sapă prin părăsirea vizuinilor pentru a fugi deasupra solului și evită coioții alergând în vizuini.
Când bursucii și coioții lucrează împreună, însă, abilitățile lor se combină pentru a face o vânătoare mai eficientă decât ar putea realiza oricare dintre ei singur. Coioții urmăresc prada la suprafață, în timp ce bursucii preiau ștafeta pentru urmăririle subterane. Poate că doar unul dintre ei se va alege cu o masă, dar, cercetările sugerează că colaborarea este benefică ambilor vânători.
„Coioții cu bursuci au consumat pradă la rate mai mari și au avut o bază de habitat extinsă și costuri mai mici de locomoție”, potrivit autorilor studiului Rezervației Naționale Elk. „Bursucii cu coioți au petrecut mai mult timp sub pământ și activi și probabil au avut costuri reduse de locomoție și excavare. Per ansamblu, vulnerabilitatea prăzii a părut să crească atunci când ambii carnivori au vânat în parteneriat.”
Nu întotdeauna parteneri
Bursucii și coioții nu sunt întotdeauna prietenoși, totuși. Deși majoritatea interacțiunilor lor „par să fie reciproc benefice sau neutre”, observă Ecology Online, uneori se prădează unii pe alții. Cele două specii au dezvoltat „un fel de relație deschisă”, potrivit Serviciului american pentru pești și animale sălbatice (FWS), deoarece tind să colaboreze în lunile mai calde și apoi se separă pe măsură ce se apropie iarna.
„Iarna, bursucul poate dezgropa prada hibernată în timp ce aceasta doarme în vizuină”, explică FWS. „Nu are nevoie de coiotul rapid.”
Nu în acel moment, oricum. Dar iarna se transformă în primăvară, iar acești doi vânători ar putea începe din nou să aibă nevoie unul de celălalt. Și, la fel cum au făcut timp de mii de ani, își vor face pacea, își vor accepta diferențele și se vor întoarce la muncă.
