Balenele beluga sunt balene albe mici cunoscute ca „canarii mării” datorită gamei largi de sunete vocale pe care le emit. Ele produc o colecție impresionantă de clicuri, ciripituri, scârțâituri, șuierături și behăituri.
Așa cum BBC subliniază, balenele beluga emit toate aceste sunete deși nu au corzi vocale. În schimb, ele „vorbesc” prin saci nazali situați în jurul orificiului lor respirator (blowhole).
Aceste balene arctice sunt cunoscute și pentru structura rotundă distinctivă de pe partea superioară a frunții lor. Numită „melon”, structura bulbucată se află chiar în fața orificiului respirator al balenei.
În timp ce aceste balene vorbesc prin nas, ele își pot direcționa sunetele folosind melonii lor. Balenele beluga își unduiesc melonii pentru a focaliza sunetele în direcții specifice. În timpul vocalizărilor balenelor, cercetătorii au observat că melonii își schimbă forma, relatează Whale and Dolphin Conservation.
Protuberanța moale este, de asemenea, considerată a fi esențială în asistarea clicurilor de ecolocație, chemările cu ecou pe care unele animale le folosesc pentru a găsi și identifica obiecte. Potrivit Georgia Aquarium, melonul focalizează și proiectează semnalele de ecolocație prin apă.
Deoarece melonul este alcătuit din lipide sau țesut adipos, este flexibil și își poate schimba forma. Acest lucru permite balenei beluga să facă diferite expresii faciale, relatează World Wildlife Fund.
Toate balenele cu dinți (nu balenele cu fanoane) au meloni, dar numai melonul balenei beluga este moale, având capacitatea de a-și schimba formele.
