Oamenii cred că înțeleg totul, dar există mult mai mult decât ceea ce se vede.
Biologul Edward O. Wilson spune că simțim mai puțin din lumea fizică din jurul nostru decât ar ști vreodată majoritatea oamenilor. „Trăim în întregime într-o secțiune microscopică a stimulilor care sunt posibili și care ne inundă tot timpul”, notează el. Și, într-adevăr, când ne uităm la modurile în care diverse animale folosesc acești stimuli naturali pentru a naviga și a comunica, este cu adevărat destul de profund. Suntem înconjurați de o lume întreagă de senzații care ne sunt complet necunoscute.
Spectrul electromagnetic
Credem că vedem totul – și cum am putea înțelege că există mai mult dacă nu putem vedea? Dar, așa cum subliniază Wilson, de exemplu, în videoclipul Big Think, Pheromones and Other Stimuli We Humans Don’t Get (pe care îl puteți viziona mai jos), vedem radiația electromagnetică doar într-o secțiune remarcabil de mică a întregului spectru. De la radiația de ultra-frecvență joasă la radiația gamma – primim doar o mică fărâmă din aceasta. Alte creaturi primesc alte părți ale spectrului. Polenizatorii precum albinele și fluturii au capacitatea de a vedea ultravioletul, ceea ce îi ajută să navigheze către punctul dulce al unei flori. Acolo unde noi vedem o colecție de petale galbene pe o plantă Black-eyed Susan, o albină vede un model tip țintă care îi arată micuței exact unde să țintească.
Între timp, porumbeii – spaima multor locuitori urbani (sau, încântarea multor locuitori urbani, în funcție de unde vă situați) – au o abilitate cu adevărat remarcabilă de a discrimina între nuanțe de culoare aproape identice; vorbim despre lungimi de undă care diferă cu doar câteva miliardimi de metru. Spre deosebire de tricromie, sistemul triplu al percepției noastre de culoare, porumbeii pot simți până la cinci benzi spectrale diferite.
Ecolocația
Un număr de animale folosesc ecolocația pentru a naviga și a vâna. Imaginați-vă dacă am putea emite sunete de înaltă frecvență și am folosi ecourile returnate pentru a forma „imagini” ale mediului nostru. Aproape ca și cum, cântând, am putea vedea.
Cunoscut și sub numele de biosonar, acesta este un dar oferit animalelor precum liliecii, așa cum probabil știți deja, dar și balenelor cu dinți și delfinilor, precum și (într-o formă mai simplă) chițcanilor și unor păsări care trăiesc în peșteri. Dar nu se oprește aici, așa cum explică Wilson, alte organisme fac ecolocație cu impulsuri electrice. „Ele emit din corpurile lor precum peștii electrici și unii țipari electrici”, spune Wilson. „Nu avem niciun simț al acestui lucru și totuși liliecii, de exemplu, pot manevra cu o viteză și o precizie fantastică folosind doar ecolocația din propriile voci.”
Câmpurile magnetice
În timp ce știința ne spune totul despre câmpul magnetic al Pământului, un număr mare de animale îl pot simți de fapt și îl folosesc în avantajul lor tot timpul.
Au existat o serie de experimente care arată că organisme de la hamsteri, salamandre, vrăbii și păstrăvi curcubeu până la languste și bacterii folosesc câmpul magnetic. „Aș merge până la a spune că este aproape omniprezent”, spune John Phillips, un biolog comportamental care a văzut această abilitate la tot felul de organisme, de la muște de oțet la broaște.
Câinii folosesc o busolă magnetică internă pentru a ghida orientarea la defecare, somonul o folosește pentru a naviga în ocean, și chiar vacile tind să se orienteze fie spre nordul, fie spre sudul magnetic atunci când pasc sau se odihnesc.
Din păcate pentru noi, oamenii, nu există dovezi științifice că avem acest „al șaselea” simț. În schimb, avem GPS.
Feromonii
În timp ce oamenii trăiesc într-o lume dominată în mare parte de vedere și auz, alte organisme trăiesc o existență bazată pe miros – în special prin intermediul feromonilor. Aceste mirosuri chimice comunică totul, de la stres și alarmă la pericol și fertilitate sexuală. Furnicile sunt exemplele clasice pentru acest fenomen. Potrivit lui Wilson, ele au zece până la 20 de substanțe pe care le folosesc pentru a mirosi și a gusta în organizarea societății lor. „Nu avem absolut niciun simț al acestui lucru, știți, nicio modalitate de a ști ce fac”, spune el. „Pur și simplu le vedem alergând; par a fi mici particule în mișcare sau formând linii și așa mai departe. Cu acele zece până la 20 de feromoni pe care îi folosesc, pot varia foarte mult semnificația prin cantitatea de feromoni pe care o eliberează… este aproape ca și cum ar forma propoziții.” Cu feromonii, furnicile spun: fii atent; vino în această direcție; o problemă; o situație; oportunitate; vino; atacă, atacă, atacă; dă-te la o parte; ajută la curățare; ajută la curățare. „Pur și simplu continuă la nesfârșit”, spune Wilson.
Bacteriile, alte insecte sociale și diverse mamifere trăiesc într-o mare de feromoni pe care avem o capacitate redusă de a o înțelege.
„Trăim, tot timpul, mai ales în natură, în nori mari de feromoni”, spune Wilson. „Abia începem să înțelegem cum funcționează lumea naturală. Și o mare parte din aceasta este că trăiește într-o altă lume față de cea în care trăim noi, lumea feromonilor.”
Vedeți-l pe Wilson vorbind despre lumea misterioasă invizibilă pentru noi în videoclipul de mai jos:
