Vulturul pleșuv este mai mult decât un simbol al Americii — este și un simbol al uneia dintre cele mai mari povești de succes în conservare ale națiunii.
Așa cum explică Jaymi Heimbuch de la MNN, călătoria speciei „este o poveste familiară într-o națiune unde poluarea și pesticidele aproape au eradicat specia în Statele Unite. Vulturul pleșuv a fost pe lista speciilor pe cale de dispariție timp de decenii, iar eforturi masive de recuperare au fost depuse pentru a readuce simbolul național.”
Din fericire, toată această muncă grea a dat roade pentru vulturul pleșuv, care a fost scos de pe lista speciilor pe cale de dispariție în 2007. Desigur, lupta pentru mediu nu se termină niciodată cu adevărat, motiv pentru care maiestuosul răpitor rămâne sub protecția Tratatului Păsărilor Migratoare din 1918 și a Legii Protecției Vulturilor Pleșuvi și Aurii din 1940.
Conform Serviciului American pentru Pește și Faună Sălbatică (U.S. Fish and Wildlife Service), legea „interzice oricui să ia, să dețină sau să transporte un vultur pleșuv (Haliaeetus leucocephalus) sau un vultur auriu (Aquila chrysaetos), sau părți, cuiburi sau ouă ale acestor păsări fără autorizare prealabilă. Aceasta include atât cuiburile inactive, cât și cele active. Termenul ‘a lua’ înseamnă a urmări, a împușca, a trage asupra, a otrăvi, a răni, a ucide, a captura, a prinde în capcană, a colecta, a distruge, a molesta sau a deranja.”
Ceea ce este, de asemenea, interesant în legătură cu aceasta este că, deși nu este explicit menționat, această protecție a „cuiburilor” se extinde și asupra oricărui copac care servește drept adăpost comunal de iarnă — cum ar fi cel fotografiat mai sus.
Așa cum explică USFWS într-un blog, „Adăposturile comune se găsesc de obicei în copaci mari vii sau morți, care sunt relativ protejați de vânt și, în general, aproape de surse de hrană. Multe situri de adăpostire sunt folosite an după an și se crede că servesc un scop social pentru formarea perechilor și comunicarea între vulturi.”
De fapt, unele adăposturi pot fi scene de petrecere. În 2012, fotograful Chuck Hilliard din Seattle a zărit un număr impresionant de 55 de vulturi adăpostindu-se în acest copac, lângă râul Nooksack din Washington.
La momentul fotografierii, râul era scena migrației anuale a somonilor, motiv pentru care probabil atât de mulți vulturi se aflau în zonă. Conform lui Hilliard, ascultarea și observarea dinamicii de grup a stolului a fost unul dintre cele mai fascinante aspecte ale experienței.
„Ca fotograf de natură sălbatică, atunci când urmăresc interacțiunea grupurilor familiale, este ușor să observ comportamente asemănătoare cu cele umane între ele. Vulturii nu sunt diferiți,” spune Hilliard pentru USFWS, „dar aceasta a fost prima dată când am asistat la o mentalitate mai de tip ‘veghe de cartier’. Nu voi uita niciodată zgomotul și vorbăria provenind de la un grup atât de mare.”
Puteți vedea mai multe fotografii ale lui Hilliard din sezonul de iarnă 2011-2012 în albumul său incredibil de fotografii de pe Facebook.
