Nu sunt una dintre acele persoane predispuse genetic să urască coriandrul (de fapt, îl iubesc), dar am o problemă serioasă cu o altă legumă — țelina. O urăsc atât de mult încât nici măcar nu o pot ține în frigider pentru că nu suport nici măcar să deschid ușa frigiderului și să-i simt mirosul oribil. Am o aversiune atât de puternică față de ea încât mă pot identifica complet cu acele persoane cunoscute cu fobie de coriandru, precum Julia Child, care spun lucruri precum: „L-aș scoate dacă l-aș vedea și l-aș arunca pe jos”, dacă l-ar găsi în farfurie.
Aroma și mirosul coriandrului
Conform The New York Times, aversiunea față de coriandru și aromele sale sugestive (oamenii se plâng că planta are gust de săpun sau le amintește de mirosul de ploșnițe) au sens, deoarece din punct de vedere chimic sunt similare atât cu insectele, cât și cu săpunurile. „Chimiștii specializați în arome au descoperit că aroma de coriandru este creată de aproximativ o jumătate de duzină de substanțe, iar majoritatea acestora sunt fragmente modificate de molecule de grăsime numite aldehide. Aceleași sau aldehide similare se găsesc și în săpunuri, loțiuni și în familia de insecte.”
Cercetări ulterioare au arătat că nu gustul, ci mirosul coriandrului este ofensator pentru unii oameni, și se pare că acest lucru se întâmplă deoarece cei care au aversiune, de fapt, miros mai puțin bine decât alții. Ei nu miros partea „bună” a coriandrului, în timp ce aceia dintre noi cărora ne place coriandrul simțim acea parte. (Aș ghici că ceva similar stă și în spatele aversiunii mele față de țelină; mirosul este cel care mi se pare atât de groaznic. Atunci când este gătită într-o supă, gustul nu mă deranjează deloc.)
Se pare că fobia de coriandru este genetică, așa cum Charles J. Wysocki de la Centrul Monell pentru Simțuri Chimice din Philadelphia a stabilit preliminar prin testarea gemenilor pentru aversiunea față de coriandru. Este probabil ca gemenii identici fie să găsească ambii coriandrul minunat, fie oribil, sugerând — dar nu dovedind — o legătură reală bazată pe gene.
Studiile au descoperit că între 4% și 14% dintre oameni care gustă coriandru consideră că are gust de putred sau de săpun. Procentul variază în funcție de etnie și este mai mic în culturile în care planta este o caracteristică comună a bucătăriei locale.
Ce spunem despre alte alimente?
Se pare că toți gustăm lumea puțin diferit, în funcție de genele noastre, conform unui studiu din 2013 publicat în Current Biology, intitulat „Olfaction: It Makes a World of Scents.” Puteți mirosi merele? Mulți oameni nu pot. Roșiile sunt un alt fruct pe care diferite persoane îl percep diferit. Un alt studiu din 2013 a analizat mecanisme specifice din spatele motivului pentru care oamenii percep alimentele diferit.
„Am fost surprinși de câte mirosuri au gene asociate cu ele”, a declarat autorul studiului, Dr. Jeremy McRae, într-un comunicat de presă. „Dacă acest lucru se extinde și la alte mirosuri, atunci ne-am putea aștepta ca fiecare să aibă propriul său set unic de mirosuri la care este sensibil. Aceste mirosuri se găsesc în alimente și băuturi pe care oamenii le întâlnesc zilnic, cum ar fi roșiile și merele. Acest lucru ar putea însemna că, atunci când oamenii se așază la masă, fiecare o experimentează în modul său personalizat.”
Așadar, iată — cu toții probabil mirosim (și gustăm) alimentele puțin diferit, așa că nu vă simțiți prea rău data viitoare când companionul dvs. de masă subliniază notele de cireșe sau piele din vinul dvs. și nu aveți nicio idee despre ce vorbește. Și poate că ura dvs. aproape irațională față de un anumit aliment are de fapt o bază în propriile dvs. percepții unice.
Hei, asta e scuza pe care o voi folosi de acum înainte pentru a evita țelina ca pe ciumă.
