Este sezonul păianjenilor — când aceste creaturi înfiorătoare ies la propriu din cotloane, spre uimirea colectivă a oamenilor care credeau că locuiau singuri.
Mulți dintre păianjenii care au locuit întotdeauna cu tine dezvoltă brusc o dorință de călătorie adesea tragică.
Își abandonează locurile singuratice din adâncurile întunecate ale subsolului sau din spatele portretului mătușii tale Hildegard și fac o încercare periculoasă de a călători puțin. Alții vin din „țări străine”, cum ar fi aleea de acces, garajul sau chiar șanțul de peste stradă.
Și ce ar trebui să ispitească un păianjen să-și părăsească bârlogul pe care l-a ocupat atât de sigur luni de zile? Ei bine, același lucru care ne pune pe toți în pericol ocazional: căutarea dragostei.
Majoritatea păianjenilor aflați în mișcare sunt masculi, căutând să se împerecheze cu una dintre acele femele aflate sus, în cel mai îndepărtat colț al tavanului mansardei tale — o Rapunzel în turnul ei de pânză, atrăgând pretendenți din toată casa.
„Femelele pot fi văzute pe pânze în garaje și pe pervazuri, în timp ce masculii rătăcesc căutând ocazii de a se împerechea”, declară pentru BBC Adam Hart, un entomolog de la Universitatea din Gloucestershire. „Și, bineînțeles, casele noastre sunt locuri plăcute pentru ei să vină și să facă asta.”
Este de fapt destul de romantic. Până când un om începe să țipe.
Din păcate, căutarea dragostei păianjenilor se termină prea des într-o strivire fără ceremonie. Însă noi cercetări ar putea ajuta păianjenii și oamenii să evite astfel de neînțelegeri fatale.
O aplicație numită Spider in Da House, creată de ecologiști din Marea Britanie, a colectat de-a lungul anilor o mulțime de date despre observările de păianjeni de la utilizatorii săi.
Ca rezultat, au reușit să identifice un moment foarte specific al zilei când păianjenii sunt cel mai mult în mișcare: ora 19:35. Aceasta se bazează pe 100.000 de observații în 250 de locații din Marea Britanie.
Se pare că oamenii de știință din spatele aplicației au exploatat emoțiile foarte puternice ale oamenilor legate de păianjeni — emoții care îi determină să facă o poză cu creatura, cu marcaj temporal, și să o trimită experților cu o serie de puncte de exclamare isterice.
Panică nejustificată legată de păianjeni
Ce pânză încurcată țesem atunci când ne amăgim pentru prima dată în privința păianjenilor. Unul dintre primele mituri pe care le acceptăm prea ușor? Că sunt o amenințare.
Împărțim această planetă cu cel puțin 43.000 de specii diferite de păianjeni. Dintre aceștia, o fracțiune minusculă sunt veninoși. Și o cantitate și mai mică — mai puțin de 30, conform Enciclopediei Britannica — au provocat moartea unui om.
O altă bucățică de propagandă anti-păianjen? Că sunt invadatori.
Așa cum subliniază scriitorul MNN Russell McLendon, păianjenii nu numai că sunt mai vechi decât dinozaurii, dar este probabil să fi trăit în casele noastre nedetectați de ani de zile.
„Poate părea că se instalează, dar ei au fost aici primii”, notează el.
Într-adevăr, păianjenii sunt colegii de cameră ideali. Nu dau muzica tare și nu lasă vase murdare în chiuvetă. Ei chiar scapă de alte insecte, în special de muștele enervante, pentru noi.
Desigur, în cazul unor observări de păianjeni, ai putea fi iertat pentru un fior sau chiar un țipăt — deși niciodată pentru un picior. În Marea Britanie, de exemplu, după un august deosebit de ploios, nu masculii erau în căutarea unui partener — ci femelele mult mai mari, forțate de ploaie să-și găsească noi locuințe în case și poate un partener sau doi pe parcurs.
Dar mult mai bine decât să strivești un păianjen până la moarte — parțial datorită acelui sondaj amplu — este să folosești acea informație.
De ce să nu ieși din casă în „ora păianjenilor” și să le oferi acestor creaturi singuratice o șansă la dragoste? Ieși la cină sau la bibliotecă. Poate și tu îți vei găsi dragostea.
Și putem trăi cu toții fericiți până la adânci bătrâneți.
