Deloc surprinzător, Curtea Supremă a SUA a votat cu 6 la 3 pentru a face imposibil pentru Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) să protejeze mediul de schimbările climatice, să reglementeze emisiile de dioxid de carbon de la centralele electrice, să îndeplinească angajamentele americane conform Acordului de la Paris și, probabil, să împiedice încălzirea planetei cu mai mult de 2 grade Celsius, cu atât mai puțin 1,5 grade.
Judecătoarea Elena Kagan
Astăzi, Curtea deposedează Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) de puterea pe care i-a conferit-o Congresul pentru a răspunde celei mai urgente provocări de mediu a timpurilor noastre.
Judecătorul Suprem John Roberts a scris decizia:
Toate acestea au început cu un Plan Energetic Curat din era Obama, autorizat conform Legii Aerului Curat, care fusese deja respins de instanțe chiar când fostul președinte Barack Obama părăsea mandatul și ce mai rămăsese a fost distrus de președintele de atunci, Donald Trump.
Apoi a existat un plan din era Trump care nu a intrat niciodată în vigoare deoarece a fost anulat de Curtea de Apel. Atunci de ce se întâmpla asta deloc? De ce nu este totul fără obiect? Potrivit The Hill, „Cazul a fost intentat de mai multe state conduse de Virginia de Vest, care urmăresc să blocheze preventiv administrația Biden să stabilească standarde care sunt susceptibile de a duce la o trecere de la centralele pe cărbune către cele alimentate de surse de energie mai curate.”
Orice altceva ar ști această Curte Supremă, nu are nicio idee despre cum să abordeze schimbările climatice. Și să spunem lucrul evident: miza aici este mare.
În esență, a fost o golire a puterii EPA de a reglementa orice nu era inclus în Legea originală a Aerului Curat din 1970 autorizată de Congres, într-o perioadă în care dioxidul de carbon nu era în vizor. Este aproape la fel de absurd ca și cum ai spune că Al Doilea Amendament se poate referi doar la muschete.
Citirea deciziei este dificilă deoarece se contorsionează pentru a-și susține punctul de vedere, dar în disidența ei vehementă, judecătoarea Elena Kagan este clară ca lumina zilei și o vom lăsa să scrie cea mai mare parte a restului acestei postări.
A început în forță: „Astăzi, Curtea deposedează Agenția pentru Protecția Mediului (EPA) de puterea pe care i-a conferit-o Congresul pentru a răspunde celei mai urgente provocări de mediu a timpurilor noastre.”
Remarcând pericolele schimbărilor climatice și originea lor din emisiile de dioxid de carbon, ea a continuat:
Ea a remarcat cum instanța obstrucționase deja Planul Aerului Curat din era Obama. Și chiar dacă acesta era depășit și practic mort, „această Curte a hotărât să se pronunțe oricum asupra legalității vechii reglementări” și „nu exista niciun motiv să se extindă pentru a decide acest caz.”
Kagan a spus că precedentul arată că EPA are dreptul de a reglementa și a folosit un precedent interesant: tutunul. Industria a folosit aceeași strategie și Curtea Supremă a respins-o.
Unul dintre argumentele pe care majoritatea l-a formulat – sau ar trebui să spunem inventat – este „doctrina întrebărilor majore”, conform căreia ceva de importanță critică ar trebui trimis înapoi la Congres. Kagan a scris:
Și contravine istoriei; delegarea autorității către agenții a fost critică. Un lung extras:
Asta nu mai contează acum. Când vine vorba de emisiile de carbon, senatorii din industria mare a cărbunelui și ExxonMobil vor lua deciziile. Kagan a concluzionat: „Orice altceva ar ști această Curte Supremă, nu are nicio idee despre cum să abordeze schimbările climatice. Și să spunem lucrul evident: miza aici este mare.”
Cu toate acestea, Curtea de astăzi împiedică acțiunea autorizată de Congres a agenției de a reduce emisiile de dioxid de carbon ale centralelor electrice. Curtea se autodesemnează – în locul Congresului sau al agenției de expertiză – factor de decizie în politica climatică. Nu-mi pot imagina multe lucruri mai înfricoșătoare. Cu respect, disidența mea.
Acest lucru nu se va opri aici cu reglementarea dioxidului de carbon. Așteptați-vă să vedeți „doctrina întrebărilor majore” folosită pentru a împiedica orice reglementare care nu place marilor afaceri de acum încolo; toate au o carte de ieșire din închisoare gratuită. Așteptați și veți vedea ce se întâmplă când guvernul va încerca să reglementeze emisiile auto. Și în ceea ce privește atingerea țintelor promise de al doilea cel mai mare emițător de dioxid de carbon din lume, uitați: ei sunt terminați și noi suntem prăjiți.
