Colibrii ar putea fi vestitorii primăverii și verii, dar nu au prea mult timp să se oprească să miroasă trandafirii. În primul rând, nu au simț olfactiv, iar în al doilea rând, sunt prea ocupați să înfulece nectar pentru a-și alimenta metabolismul lor extrem de rapid, care este cel mai rapid dintre toate animalele cu sânge cald de pe planetă.
Toată această energie le permite performanțe fizice uimitoare. Colibrii dau din aripi de aproximativ 80 de ori pe secundă, respiră de 250 de ori pe minut și au peste 72.000 de bătăi de inimă pe oră. Unii suportă, de asemenea, migrații epice, cum ar fi zborurile neîntrerupte de 805 kilometri (aproximativ 500-mile) ale colibrilor cu gât rubiniu peste Golful Mexic sau aventurile de 4828 de kilometri (aproximativ 3,000-mile) ale colibrilor ruginii între Alaska și Mexic.
Deoarece sunt mereu la doar câteva ore distanță de a muri de foame, colibrii nu își permit să se oprească din hrănit de fiecare dată când este furtună și nici nu își permit greșeli aeriene în timp ce zboară în căutare de hrană. Și așa și fac – colibrii continuă să se hrănească chiar și în vânt puternic și ploaie, și rar se poticnesc sau se prăbușesc. Pentru a face lumină asupra modului în care păsările își mențin acrobațiile aeriene, atât în condiții de calm, cât și în condiții de vânt puternic, biologii au început să examineze mai atent ce îi face pe colibri niște aviatori atât de experți.
Într-un nou studiu, cercetătorii de la Universitatea British Columbia au investigat cum zboară colibrii atât de precis în condiții normale. Au plasat păsările într-un tunel de 5,5 metri (aproximativ 18-foot), echipat cu opt camere pentru a le urmări mișcarea, apoi au proiectat modele pe pereți pentru a vedea cum se orientează pentru a evita coliziunile.
„Păsările zboară mai repede decât insectele, și este mai periculos dacă se ciocnesc de lucruri”, spune autorul principal și zoologul de la UBC, Roslyn Dakin, într-o declarație. „Am vrut să știm cum evită coliziunile și am descoperit că colibrii își folosesc mediul în mod diferit față de insecte pentru a-și menține o traiectorie precisă.”
Autorii studiului notează că albinele judecă distanța observând cât de repede un obiect se mișcă prin câmpul lor vizual, deoarece obiectele apropiate trec mai repede decât obiectele situate mai departe la orizont. Cu toate acestea, când cercetătorii au simulat acest efect pe pereții tunelului, colibrii nu au reacționat. În schimb, păsările păreau să se bazeze pe dimensiunea unui obiect pentru a-i evalua distanța – o strategie care ar putea ajuta la explicarea de ce se prăbușesc mai rar decât albinele.
„Când obiectele cresc în dimensiune, poate indica cât timp mai este până la coliziune, chiar și fără a cunoaște dimensiunea reală a obiectului”, spune Dakin. „Poate că această strategie permite păsărilor să evite coliziunile mai precis pe o gamă foarte largă de viteze de zbor pe care le folosesc.” Pe lângă asta, cercetătorii au descoperit, de asemenea, că colibrii folosesc o tehnică cunoscută sub numele de „viteză a imaginii” pentru a determina altitudinea, ajustându-și zborul în funcție de mișcarea verticală a modelelor de pe pereții tunelului.
Iată un videoclip care arată rezultatele cercetării lor:
Într-un alt experiment recent, biologii au căutat să învețe cum zboară colibrii atât de bine în vânt și ploaie. Pentru a face asta, au filmat păsările cu camere de mare viteză la Laboratorul de Zbor al Animalelor de la Universitatea California-Berkeley.
Cercetătorii au folosit colibri Anna, o specie comună de-a lungul Coastei Pacificului din America de Nord. Odată ce păsările au învățat să se hrănească dintr-o floare artificială, au fost mutate într-un tunel de vânt și expuse la vânt variind între 11 și 32 de kilometri pe oră (aproximativ 7 to 20 miles per hour). Reacțiile lor au fost înregistrate cu o cameră de mare viteză la 1.000 de cadre pe secundă, urmat de un alt experiment în care au încercat să se hrănească în timpul unei furtuni de ploaie simulate, într-un cub de Plexiglas. Urmărește videoclipul de mai jos, prin amabilitatea KQED San Francisco:
În timp ce majoritatea păsărilor dau din aripi în sus și în jos, colibrii plutesc lângă flori dând rapid din aripi înainte și înapoi, într-o formă de opt. Așa cum relevă videoclipul, se pot adapta vântului îndoindu-și corpul pentru a se adapta fluxului de aer, o strategie care consumă mai multă energie, dar le permite să continue să zboare pe loc. Aripile și cozile lor agile îi ajută, de asemenea, să își mențină poziția, cel puțin suficient pentru a continua să se hrănească.
Ploaia simulată, de asemenea, nu a reușit să descurajeze păsările înfometate. Nu numai că păreau să ignore potopul în timp ce se hrăneau, dar chiar s-au oprit pentru a se scutura și a se usca în aer, după ce s-au săturat. „Se scutură ca niște câini în timp ce zboară încă”, spune cercetătorul Victor Ortega pentru KQED, „dar nu își pierd controlul.”
